dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®


Mergeţi la:

Prima pagină  Cauzele psihoemoţionale ale bolilor  Fitoterapia psihocauzală  Matematică subtilă

Afin Albăstrele Aloe Alun Ammi Anason Angelică Anghinare Armurariu Arnică

Afin

Myrtilli folium – frunzele speciei Vaccinium myrtillus L., fam. Ericaceae

Afin
Conţine arbutozidă (deşi unii autori contestă prezenţa arbutozidei în frunzele de afin); saponine triterpenice; taninuri; flavonoide; derivaţi polifenol–carboxilici (acid chinic, cafeic, clorogenic); derivaţi salicilaţi (monotropitozidă); iridoide.


Frunzele de afin sunt utile în diabet, fiind hipoglicemiante, datorită unei glicozide a acidului galic (neomirtilina), cu acţiune probabil de tip biguanidic, crescând eficienţa periferică a insulinei. În plus, au efect hipolipemiant. De acea, sunt indicate la pacienţii cu ( sindrom dismetabolic: (diabet, dislipidemie, obezitate), eventual şi cu hipertensiune şi/sau retenţie hidrosalină, când intervine favorabil şi acţiunea diuretică, datorată flavonelor.
Ca diuretice, sunt recomandate în afecţiuni urinare şi reumatismale. Sunt antiinflamatoare prin triterpene şi antiseptice urinare prin arbutozidă şi derivaţii ei. Sunt utilizate în infecţii / inflamaţii urogenitale.
Ca astringente (datorită taninurilor), au acţiune antidiareică şi hemostatică, fiind recomandate în sindroamele diareice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Albăstrele

Cyani flores – florile marginale de la Centaurea cyanus L., Asteraceae

Albastrele
Conţine antocianozide (heterozide ale cianidolului) şi protocianozide (cianocentaurozida – formată din antocianozide, biflavonoide, pectine şi fier), flavone, principii amare lactonice (centaurină = cnicină, cicorină), poliine, protide, acizi organici, poliholozide (mucilagii), săruri de K şi Mg.


Sunt utilizate în principal ca antiinflamatoare şi calmante (conţin mucilagii), mai ales în afecţiuni ale ochilor : în blefarite, conjunctivite, iritaţii oculare. Au şi efect antibiotic prin poliine.
Reglează permeabilitatea vasculară prin flavonoide şi mai ales prin antocianozide.
Ca astringente (prin taninuri), sunt folosite în diaree, mai ales în cea infecţioasă (enterocolite).
Conţin substanţe amare (lactone), fiind recomandate de unii autori în bolile hepatobiliare.
Gustul amar determină, reactiv, o amplificare a focului digestiv. Ca urmare, albăstrelele sunt tonic–amare şi aperitive, fiind utilizate în anorexii şi în stările de scădere a funcţiei gastrice (hiposecreţie/hipomotilitate gastrică).
Fiind diuretice (datorită flavonoidelor), sunt utile în afecţiunile urinare.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Aloe

produsul obţinut prin evaporarea şi uscarea sucului frunzelor mai multor specii de Aloe, fam. Liliaceae

Aloe
Conţine derivaţi antracenozidici (glucozide ale aloeemodol antronei, majoritară fiind aloina, o C–glucozidă denumită capaloină), rezine, derivaţi ai g–cromonei (aloesonă şi C–glicozidele acesteia: aloerezine = aloezine), derivaţi ai 6–fenil–piran–2–onei (aloenină), derivaţi ai nafto–[2,3–c]–furanului, săruri minerale, urme de ulei volatil, apă (5–10%). Exsudatul mucilaginos conţine mono– şi poliholozide, tanin, enzime, steroli, acizi organici, saponozide, vitamine.


Fiind astringentă (prin taninuri), este cicatrizantă.
Prin gustul amar, are acţiune tonic–amară, stomahică (este utilă în hipotonia gastrică) şi colagogă (este utilă în afecţiunile hepatobiliare) – în doze mici (0,01–0,02 g).
Prin gelul dulceag, are efect emolient. În doze mici, este utilizată în suferinţe gastrice (gastrită şi ulcer gastric).
Este recomandată în colite.
Extractul de Aloe (încorporat în gel) sau aloina sunt folosite pentru tratamentul afecţiunilor cutanate (răni, eczeme etc.), prin aplicaţii pe piele sau subcutanat; este mult utilizat în cosmetică.
Extern, este folosită în afecţiunile oculare.
Este utilă în parodontoze.
Este laxativă la doze de 0,10–0,25 g şi purgativă drastică la doze de 0,25–1 g (stimulează peristaltismul intestinului gros prin antracenozide), fiind utilizată în constipaţii.
În doze crescute este ocitocică.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Alun

Coryli folium – frunzele speciei Corylus avellana L. fam. Betulaceae

Alun
Frunzele conţin miricetină, leucoantociani, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic), miricitrină, cvercitrină, betulină, ulei volatil, glucide, substanţe minerale.


Acţiunile vasoconstrictoare, antihemoragică, antibacteriană, antiinflamatoare, antiedematoasă, cicatrizantă, fac frunzele de alun utile în afecţiunile venoase (hemoroizi, varice, edeme prin insuficienţă venoasă cronică) şi în hemoragiile interne uşoare (mai ales de cauză venoasă).
În uz extern, frunzele de alun sunt utile în afecţiunile cutanate vasculare (eritrocianoză a membrelor inferioare), inflamatoare (eczeme, ulceraţii, impetigo şi alte infecţii cutanate) sau mixte (periflebită).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Ammi

Ammi visnagae fructus – fructele mature (diachene) ale speciei Ammi visnaga (L.) Lam. = Daucus visnaga L. = Apium visnaga Grantz., fam. Apiaceae

Ammi
Conţine furanocromone (kelină, visnagină ş.a.), piranocumarine (visnadină ş.a.) şi derivaţi de izofuranocumarine, flavone, cromolinat de sodiu, furanocetofenone, urme de ulei volatil, lipide, protide, glucide.


Este utilă în manifestările spastice/colicative de la nivel respirator, digestiv, urinar, cardiac (coronarian). Prin efectul spasmolitic al kelinei, relaxează musculatura netedă, mai ales de la nivelul structurilor tubulare (artere, tract respirator, digestiv, urinar). Efectul antispastic este valorificat în colicile biliare, în colicile renale (planta are şi acţiune diuretică datorită flavonelor), în colopatiile spastice (forme de colon iritabil cu predominanţa durerilor colicative intestinale); în plus, are şi acţiune antihelmintică.
Cromolinatul de sodiu este bronhodilatator. Ammi visnaga este folosită în astmul bronşic.
Fiind coronarodilatatoare (prin visnadina), este utilă în ischemia miocardică (mai ales prin mecanism vasospastic, cum este angina Prinzmetal).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Anason

Anisi vulgaris fructus – fructele mature ale speciei Pimpinella anisum L., fam. Apiaceae

Anason
Conţine ulei volatil (care include principalii compuşi activi, între care predomină fenol metil–eterii), ulei gras, steroli, cumarine, flavone, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), proteine, glucide simple şi poliholozide (amidon, pectine).


Uleiul volatil are acţiune estrogenă intensă şi emenagogă prin dianetol; este afrodiziac; este utilizat în afecţiuni ginecologice: amenoree, oligomenoree, dismenoree, tulburări de premenopauză şi menopauză.
Influenţează funcţiile adenohipofizei şi are un efect general de stimulare a secreţiilor glandelor exocrine: mamare, digestive, bronşice.
Este antiseptic, bactericid; vermifug. Este recomandat în parazitoze intestinale.
Fiind galactagog (stimulează secreţia lactată deficitară), este util în hipogalactie.
Ca antispastic (datorită uleiului volatil), este util în afecţiunile cu tentă spastică digestive, respiratorii, cardiace.
Ca stomahic, este recomandat în tulburările dispeptice.
Este util în afecţiunile respiratorii (inclusiv în cele funcţionale): dispnee psihogenă, astm bronşic, bronşită astmatiformă, tuse spastică.
Fiind antalgic, este recomandat pentru durerile cu variate localizări.
În doze mici, are o acţiune tonică şi stimulantă (prin acţiunea electropozitivantă a fenol metil–eterilor) la nivel cardiac, respirator, psiho–neuro–endocrin, sexual; în sfera neuropsihică este util când există o tentă de hipomotilitate: paralizii şi mai cu seamă false paralizii (având substrat funcţional); de asemenea, este util şi în alte tulburări neurovegetative, inclusiv în cele catalogate, cel mai adesea eronat, drept spasmofilie; în doze mari, uleiul eteric devine puternic psihoactiv, mergând până la a genera efecte stupefiante minore.
Este util pentru simptomele cardiace funcţionale: palpitaţii şi dureri precordiale funcţionale (mimând dureri anginoase).
Echilibrează în egală măsură apa, focul şi aerul, fiind diuretic, expectorant, colagogcoleretic, carminativ; hrăneşte şi curăţă umorile, ca şi traiectele subtile şi grosiere: sistemul nervos, tractul respirator şi digestiv.
Este recomandat în tulburările digestive funcţionale caracterizate prin acumulare de gaze în lumenul digestiv şi prin dureri colicative: aerofagie, aerocolie, meteorism, colopatie spastică, inclusiv în colicile digestive la sugari.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Angelică

Angelicae radix – rădăcină de angelică = organele subterane ale speciei Angelica archangelica L., fam. Apiaceae.

Angelica
Conţine cumarine simple, furanocumarine (cu acţiune), flavonoide, ulei volatil (predomină monoterpenele), esteri ai unor acizi organici, lactone macrociclice (cu miros de ambră), acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), glucide, steroli, rezine.


Fiind stomahică, tonic–amară, eupeptică (prin lactone) – este utilizată în hipotonia/hiposecreţia gastrică, manifestată prin senzaţie de greutate/plenitudine (din cauza stazei gastrice), greaţă şi vărsături, anorexie.
Este revulsivă (prin uleiul volatil).
Este recomandată în erupţii tegumentare.
Elimină apa excesivă, fiind sudorifică şi diuretică.
Fiind excitant cerebrală (prin uleiul volatil) în doze mici, este utilă în astenie; în doze mari, este şi stupefiantă şi depresivă, unele surse chiar recomandând–o în isterie.
Pe de altă parte, protejează şi alină, fiind analgezică şi antiinflamatoare prin cumarine; ameliorează durerea din nevralgii, reumatism.
Elimină aerul excesiv, având efect antispastic, mai ales la nivel uterin (este utilă în dismenoree), dar şi la nivel intestinal (este şi carminativă), fiind folosită în flatulenţă, meteorism, eructaţii, colici intestinale, colici gastrice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Anghinare

Cynarae folium – frunzele speciei Cynara scolymus L. fam. Asteraceae.

Anghinare
Conţine polifenoli (derivaţi cafeil–chinici); flavone; principii amare azulenogene; compuşi triterpenici, steroli (b–sitosterol, stigmasterol), un sapogenol steroidic, tanin, mucilagii, pectine, aminoacizi, glucide, acizi organici, enzime.


Este antialergică (cinarina inhibă activarea complementului).
Este bacteriostatică faţă de Salmonella, Staphylococcus, Proteus. Sublimează manifesările fierbinţi: este febrifugă prin substanţele amare azulenogene, coleretică prin polifenoli, antiinflamatoare prin triterpene şi prin sapogenolul steroidic.
Sublimează manifesările apoase: diuretică prin flavone.
Este utilă în bolile cardiovasculare satelite aterosclerozei, inclusiv în hipertensiunea arterială (este antihipertensivă şi diuretică), mai ales când aceasta este acompaniată de perturbări metabolice.
Este indicată în constipaţie (este laxativă) şi în hemoroizi.
Este utilă în obezitate, dislipidemie (este hipolipemiantă şi hipocolesterolemiantă, cinarina fiind un inhibitor al lipolizei de tip acid nicotinic, fără a avea însă efectele adverse ale acestuia), diabet (unele surse îi atribuie şi efecte antidiabetice), adesea asociate între ele, constituind sindroame dismetabolice complexe, cel mai cunoscut fiind aşa–zisul sindrom X.
Este utilizată în tratamentul afecţiunilor biliare funcţionale (tulburări ale motilităţii biliare – nu are doar acţiune coleretică / colagogă, ci şi reglatoare asupra secreţiei biliare, adică amficoleretică) sau inflamatoare (colecistite, angiocolite) – sunt valorificate acţiunile coleretică / colagogă şi cea antibacteriană.
Dată fiind acţiunea antibacteriană, este utilă în enterocolite.
Are o pregnantă acţiune stomahică, tonic amară (prin cinaropicrină şi derivaţi), coleretică, colagogă, hepatoprotectoare (datorită derivaţilor cafeici); stimulează funcţia şi motilitatea stomacului, a intestinului subţire, a pancreasului, a ficatului şi a veziculei biliare.
Este un remediu important în afecţiuni hepatice cronice (dar şi acute) cu insuficienţă hepatică, fie în stadiul de hepatită cronică, fie de ciroză; este foarte utilă în steatoza hepatică.
Prin efectele antialergic şi depurativ complex, este utilă în afecţiuni cutanate (erupţii alergice, acnee, furunculoză), mai ales dacă acestea apar la o persoană dismetabolică sau cu o afecţiune hepatobiliară.
Prin efectele diuretic, coleretic, laxativ, anghinarea este un important depurativ; favorizând eliminarea deşeurilor toxice din mediul intern al organismului, este utilă în cele mai frecvente boli metabolice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Armurariu

Cardui fructi – fructele speciei Carduus marianus L. = Silybum marianum (L.) Gaertn, fam. Asteraceae.

Armurariu
Fructele (achene) conţin flavanonol lignani (1,5–3%), flavonoli (cvercetol) şi flavanonoli (taxifolină). Flavanonol lignani rezultă prin condensarea taxifolinei cu alcoolul coniferilic – amestecul acestor constituenţi poartă numele de silimarină, fiind alcătuit din silibină, silidianină, silicristină etc., alături de lipide, proteine, oze.


Este util în stările de convalescenţă, debilitate, devitalizare. Este tonic sexual masculin.
Este antihepatotoxic, hepatoregenerator, tonic hepatic (prin silimarină), inhibă peroxidarea lipidelor, având astfel un efect stabilizator de membrană; este folosit în boli hepatice (hepatite cronice active, de cauză atât virală, cât şi alcoolică, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică); se asociază preventiv unor medicamente având un potenţial hepatotoxic.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Arnică

Arnicae flores – capitulele florale de la specia Arnica montana L., fam. Asteraceae.

Arnica
Conţine ulei volatil, lactone sescviterpenice (0,2–0,5% helenalina etc.), triterpene pentaciclice, fitosteroli, carotenoide, flavonozide, procianidoli, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), taninuri, poliine, compuşi azotaţi (colină, betaină, trimetilamină), oze şi poliholozide, acizi graşi şi alcani.


Este colagogăcoleretică prin acizii polifenol–carboxilici şi diuretică prin flavone; este antihelmintică, fiind recomandată în parazitoze intestinale.
Utilizată în stările de scădere a forţei musculare: pareze, paralizii, de regulă pe fond de ateroscleroză cerebrală – are acţiune stimulantă.
Fiind hipotensivă prin flavone şi colină, este utilă în hipertensiune arterială.
Este utilizată în bronşite cronice, inclusiv tabagice; de asemenea în faringite cronice şi stări febrile moderate.
Prin antociani, este tonicardiacă, creşte fluxul coronarian; şi în plus este hipocolesterolemiantă (prin acizii polifenol–carboxilici) şi stimulează respiraţia; este întrebuinţată în insuficienţa cardiacă, mai ales asociată cu boala coronariană (este considerată a fi a doua ca eficienţă după păducel).
Este folosită pentru resorbţia acumulărilor patologice (sânge, plasmă, exsudat inflamator) generate de traumatisme sau inflamaţii (lactonele sescviterpenice inhibă migrarea neutrofilelor şi ruperea membranelor lizozomale; de asemenea, a fost semnalat şi un efect antiagregant trombocitar); este antibacteriană şi antifungică (lactone sescviterpenice, poliine, polifenoli), antiinflamatoare şi cicatrizantă (ulei volatil, flavonoide, carotenoide) asemenea preparatelor de echinacea, antiechimotică (lactone sescviterpenice), analgezică (ulei volatil); aplicată local (– acolo unde nu există soluţii de continuitate – şi la distanţă de ochi sau de gură), ameliorează durerea şi edemul inflamator: echimoze, hematoame, contuzii, entorse, degerături, fracturi închise (în general, orice tumefacţie dureroasă), mialgii, artralgii (artroză, artrite), nevralgii.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala