dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®


Mergeţi la:

Prima pagină  Cauzele psihoemoţionale ale bolilor  Fitoterapia psihocauzală  Matematică subtilă

Dafin Damiana Drobiţă Dud Echinacea Fenicul Floarea soarelui Frag Frasin Fumăriţă

Dafin

Laurii folium et aetheroleum – frunzele şi uleiul volatil obţinute de la specia Laurus nobilis L., fam. Lauraceae.

Dafin
Conţine ulei volatil (bogat în oxizi – cineol – şi fenol metil eteri – estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanţă amară (o lactonă sescviterpenică de tip germacranolidic: costunolida).


Are un gust eterat–aromat şi amar, legat de conţinutul în ulei volatil şi, respectiv, în lactone.
Prin eugenol, este util ca antispastic digestiv, antalgic şi anestezic local; prin costunolidă, este antiinflamator, mucolitic şi anticoagulant.
Asocierea cineolului cu a–terpineolul îi dă proprietăţi antivirale (în viroze respiratorii; intervine şi efectul antiinflamator şi mucolitic al costunolidei).
Uleiul volatil are efect electropozitivant (prin oxizi şi fenol metil–eteri), conferind dafinului o acţiune tonică.
Este util în afecţiuni digestive: este stomahic, creşte pofta de mâncare (prin substanţele amare); ca antispastic este folosit în colici.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Damiana

planta întreagă sau frunzele speciei Turnera diffusa L. = Turnera diffusa var. aphrodisiaca (Ward) Urb., fam. Turneraceae.

Damiana
Conţine ulei volatil (1,8–cineol, α–pinen, β–pinen, timol), flavone trimetoxilate, arbutină, taninuri, triacontan.


Calmantă, tonică, revigorantă pentru psihic, antidepresivă, este utilizată pentru epuizare nervoasă, anxietate, depresie, debilitate în timpul convalescenţei. Extern, se foloseşte pentru reumatism, constipaţie atonă.
Damiana stimulează tractul urogenital şi reîmprospătează energia rinichilor, reglează funcţia hormonală, afrodiziacă; se recomandă în afecţiuni prostatice, impotenţă, ejaculare precoce, infecţii urinare, frigiditate, leucoree, dismenoree. Ameliorează digestia.
Se combină bine cu Serenoa repens (Serenoa serrulata = Sabal serrulata) ca tonic pentru pacienţii cu nevroze sexuale; cu Avena sativa pentru cei cu depresie şi cu Scutellaria lateriflora sau cu Stachys officinalis pentru cei cu anxietate.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Drobiţă

Genistae tinctoriae herba cum flos – partea aeriană înflorită a speciei Genista tinctoria L., fam. Fabaceae.

Drobita
Conţine substanţe amare, flavone (luteolină), izoflavone (genistină), ulei volatil, alcaloizi chinolizidinici (sparteină, citizină, metilcitizină, anagirină), mucilagii, substanţe minerale, tanin.


Depurativă, diuretică, laxativă, sudorifică; seminţele au efect emeto–catartic: sunt vomitive şi purgative drastice; facilitează eliminarea reziduurilor metabolice; este utilizată în edeme, abcese, tumori.
Este utilizată în afecţiuni hepatice, splenice, renale.
Este folosită în gută şi în afecţiuni reumatismale, inclusiv în aplicaţii externe; extern se mai foloseşte pentru fracturi, sciatică.
Stomahică şi aperitivă, stimulează secreţiile gastrice – este recomandată în anorexie, dispepsie.
Este recomandată şi în hipotiroidie.
I se atribuie şi uşoare efecte tonicardiace şi vasoconstrictoare.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Dud

Mori folium – frunzele speciilor Morus alba L. şi Morus nigra L., fam. Moraceae.

Dud
Conţin taninuri, acizi organici (aspartic, folic, folinic, acetic, propionic, butiric), aldehide, cetone, substanţe azotate (arginină, butilamină), β–caroten, substanţe minerale. Conţinutul în carbonat de calciu le imprimă proprietăţi alcalinizante.


Frunzele de dud sunt adjuvante în tratamentul diabetului zaharat.
Prin efectul sudorific, sunt considerate depurative. Astringente, sunt recomandate în diaree, ulcer gastric, ulcer duodenal.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Echinacea

Echinaceae radix et herba – rădăcinile şi partea aeriană recoltate de la mai multe specii de Echinacea: Echinacea angustifolia D.C., Echinacea pallida Nutt., Echinacea purpurea (L.) Moench., fam. Asteraceae.

Echinacea
Conţine acizi polifenol–carboxilici (echinacozidă, cinarină, acid cicoric), poliholozide, derivaţii poliinici conţinând 14–17 atomi de carbon, cantităţi mici (0,05–0,1%) de ulei volatil (în care principalii constituenţi sunt esterii geraniolului cu acizii acetic, izobutiric, propionic), derivaţi azotaţi (glicinbetaina), probabil alcaloizi pirolizidinici, dar în cantităţi foarte mici, care nu pun probleme de toxicitate, amide (neoherculina).


Toate efectele farmacodinamice ale acestei plante gravitează în jurul ideii de protecţie faţă de agresiuni şi reparare a consecinţelor acestora: este antiinflamatoare şi cicatrizantă, imunostimulatoare prin poliholozide şi acid cicoric (activează fagocitoza), inhibă hialuronidaza (opreşte difuzarea bacteriilor), stimulează corticosuprarenala; antivirală şi antibiotică (poliine), insecticidă (neoherculina); este utilizată în infecţii recidivante sau rezistente la antibiotice: genitale (endometrite, anexite), urinare (cistite, pielonefrite), ORL (otite), respiratorii inferioare, cutanate (furunculoză), osoase (osteomielite).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Fenicul

Foeniculi fructus – fructele mature ale speciei Foeniculum vulgare Mill., fam. Apiaceae.

Fenicul
Conţine ulei volatil (principalul compus activ; predomină fenol metil–eterii), ulei gras, fitosteroli, triterpene, tocotrienoli, tocoferoli, cumarine şi furanocumarine, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), glucide simple şi poliholozide (pectine).


Are un efect general de stimulare a secreţiilor glandelor exocrine (mamare, bronşice, digestivestomahic).
Antiseptic, bactericid şi vermifug, este util în infecţiile urinare, digestive (enterocolite) şi respiratorii (bronşite).
Fiind galactagog, feniculul este recomandat în hipogalactie.
Ca antalgic, este folosit pentru algii diverse.
Este recomandat în afecţiuni cardiace, mai ales de natură funcţională, cu palpitaţii şi dureri precordiale, fals atribuite unei ischemii coronariene.
Este util în tulburările neuropsihice: tulburări neurovegetative (de multe ori diagnosticate drept spasmofilie), paralizii (mai ales de natură isterică–funcţională).
Tonic–aperitiv, carminativ şi antispastic, este utilizat pentru afecţiuni digestive: tulburări funcţionale dispeptice cu acumulare de gaze şi dureri colicative (aerofagie cu dureri epigastrice, aerocolie, meteorism, flatulenţă, colopatie spastică), dar şi pentru anorexie, parazitoze intestinale, helmintiaze.
În doze mici este tonic şi stimulent cardiac, respirator şi psihic, datorită efectului electropozitivant al fenol metil–eterilor; în doze mari este doze mari este psihoactiv, mergând până la efecte stupefiante minore.
Diuretic, este util în afecţiuni renale: litiază renală.
Ca expectorant şi antispastic, este util în afecţiunile respiratorii funcţionale şi/sau spastice (dispnee psihogenă, astm, bronşită astmatiformă, tuse spastică, tuse convulsivă).
Este benefic pentru toate tipologiile – apă, foc, aer, fiind expectorant, diuretic, colagogcoleretic, antispastic; îndepărtează blocajele de la nivelul canalelor subtile şi grosiere: tractul respirator, digestiv, urogenital, inclusiv sistemul galactofor.
Are acţiune estrogenă şi emenagogă; este folosit în afecţiunile ginecologice: amenoree, oligomenoree, dismenoree, tulburări de premenopauză şi menopauză.
În doze mari, uleiul volatil este toxic asupra sistemului nervos central (crize convulsive, halucinaţii, somnolenţă). Este contraindicat sugarilor, copiilor şi femeilor gravide.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Floarea soarelui

Helianthi flores – florile ligulate de la marginea inflorescenţei (calatidiului) de la specia Helianthus annuus L., fam. Asteraceae.

FloareaSoarelui
Conţin flavonoide (cvercetrină), antociani, substanţe azotate (colină, betaină), carotenoide (xantofilă), acizi solanici.


Considerată specie pectorală, este folosită în tratamentul bolilor bronhopulmonare.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Frag

Fragariae folium – frunzele speciei Fragaria vesca L., fam. Rosaceae.

Frag
Frunzele conţin tanin elagic (12–15%), fragarol, cvercitină, cvercitrină, citrol, săruri minerale, glucide, urme de ulei volatil, vitamina C.


Prin efectul uricozuric, frunzele de frag sunt utile în gută.
Sunt folosite în diabetul zaharat.
Sunt folosite pentru tratamentul erupţiilor cutanate.
Sunt dezinfectante, bactericide; fiind, în plus, astringente şi diuretice, sunt utile în infecţii digestive (enterite) şi urinare (cistite).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Frasin

Fraxini folium – frunzele speciei Fraxinus excelsior L., fam. Oleaceae.

Frasin
Conţine cumarine, flavonozide, taninuri, saponozide triterpenice pentaciclice (acid ursolic), manitol, inozitol, D–glucoză, 2,3–dimetil–benzochinonă, acizi organici, ulei volatil, gume.


Frunzele de frasin sunt diuretice şi uricozurice (prin flavonozide şi saponozide), sudorifice, coleretice, laxative, depurative. Sunt recomandate în afecţiunile biliare, mai ales funcţionale (dat fiind efectul coleretic / colagog), dar şi în cele organice (având şi acţiune antiinflamatoare): colecistite, angiocolite.
Sunt utilizate mai ales în suferinţe articulare (artroze, artrite, gută), având efect analgezic şi antiinflamator, pe lângă cel depurativ.
Ca depurative, sunt utile în afecţiunile cutanate: acnee, furunculoză, dermatite.
Sunt recomandate în constipaţie, dar şi în enterocolite, dat fiind acţiunea astringentă a taninurilor.
Sunt recomandate în afecţiunile gastrice: ulcer gastric, ulcer duodenal.
Sunt utile în afecţiuni urinare şi ginecologice (dismenoree, metroragii; leucoree – în aplicaţii externe).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Fumăriţă

Fumariae herba – partea aeriană înflorită de la diverse specii de Fumaria, mai ales de la Fumaria officinalis L., alături de Fumaria parviflora Lam., Fumaria schleicherii Soy.– Will., Fumaria rostellata Knaf., fam. Fumariaceae.

Fumarita
Conţine alcaloizi (principalul este protopina, denumită anterior şi fumarină), colină, flavonozide, acizi organici (citric, fumaric, malic, succinic) şi polifenolici (ODP–uri: clorogenic, cafeic), alcooli parafinici, săruri de potasiu, substanţe amare, rezine, mucilagii.


I se atribuie acţiune antiaritmică, hipotensivă.
Unele surse o consideră hipoglicemiantă.
Are acţiune depurativă, fiind diuretică şi amficoleretică: creşte colereza deficitară, dar o reduce pe cea exagerată, dovedindu–se utilă în afecţiunile biliare atât cronice (cu tulburări de motilitate biliară şi stază biliară, când intervine efectul coleretic şi colecistokinetic), cât şi acute (colică biliară, colecistită acută, când se preferă o acţiune de scădere a colerezei în scopul diminuării distensiei veziculei biliare). În plus, are acţiune antispastică.
Este antibacteriană, antifungică şi antiparazitară (datorită sanguinarinei şi cheleritrinei). De asemenea, este antiinflamatoare.
Se foloseşte în tratamentul paradontopatiilor.
Are efect hematopoetic.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala