dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®


Mergeţi la:

Prima pagină  Cauzele psihoemoţionale ale bolilor  Fitoterapia psihocauzală  Matematică subtilă

Măghiran Mărar Mătasea porumbului Mătăciune Mentă Merişor Mesteacăn Monardă Mur Muşeţel Muştar

Măghiran

Majoranae herba — somităţile florale ale speciei Majorana hortensis Moench. = Origanum majorana L., fam. Lamiaceae.

Maghiran
Conţine ulei volatil (conţine mai ales esteri şi alcooli monoterpenici), ODP–uri (acid rozmarinic), flavone, b–sitosterol, n–triacontan, lipide, acid ascorbic, glucide, pectine.


Ca antalgic, este util împotriva nevralgiilor şi a durerilor reumatismale.
Uleiul volatil este antiseptic, mai ales antibacterian faţă de cocii Gram pozitivi şi faţă de colibacili.
Ca antispastic şi carminativ, este recomandat în meteorism, colopatii funcţionale, enterocolite.
Fiind sedativ, tranchilizant, este util pentru manifestările somatoforme de tip neurovegetativ respiratorii (dispnee psihogenă), digestive (colici, balonări), cardiovasculare.
Stomahic, condiment alimentar, tonic–aperitiv, este benefic în hipotonia/hiposecreţia gastrică şi în anorexie.
Are acţiune neurotonică (corelată cu prezenţa alcoolilor monoterpenici); este indicat în suprasolicitare, neurastenie, inclusiv cu manifestări neurologice (vertij, paralizii funcţionale).
Este indicat în tulburările cardiovasculare (palpitaţii, salturi tensionale, dureri pseudoanginoase, inclusiv aşa–zisa nevroză cardiacă sau eretismul cardiovascular), în particular în cele funcţionale sau când acestea sunt asociate cu o hipertiroidie.
Este recomandat în stomatite şi în durerile epigastrice (cu senzaţie de crampă sau de arsură) atribuite hiperacidităţii.
Este util în convulsii; îndepărtează cefaleea de stres; este parasimpaticomimetic, determinând vasodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale; este anafrodiziac datorită efectului electronegativant al esterilor monoterpenici.
Este indicat în tulburările neuropsihice: psihoze, tulburări obsesiv–compulsive, anxios–depresive, insomnie, agitaţie.
Este util în afecţiunile respiratorii (bronşite, tuse spastică, rinite, faringite, sinuzite, inclusiv otite); se poate aplica local, în rinite şi pentru igiena bucală.
Este diuretic prin flavone şi compuşii volatili.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Mărar

Anethi herba/folium — partea aeriană/frunzele speciei Anethum graveolens L., fam. Apiaceae.

Marar
Principalul principiu activ este uleiul volatil, care, pe lângă cetone monoterpenice (carvonă), hidrocarburi monoterpenice (limonen) şi fenol metil–eteri (miristicină) (existente şi în fructe), mai conţine felandren şi un epoxid monoterpenic (anetofuran). În partea aeriană, alături de uleiul volatil, se mai găsesc cumarine şi flavonozide.


Este recomandat în: colici intestinale, balonări şi diverse alte tulburări dispeptice; de asemenea, în sughiţ.
Galactagog, stimulează secreţia lactată, fiind util în hipogalactie.
Este util în afecţiuni urinare
Este folosit în hemoroizi.
Este indicat în ateroscleroză şi în afecţiuni cardiace.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Mătasea porumbului

Maydis stigmata — stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele ale speciei Zea mays L., porumb, fam. Poaceae.

MataseaPorumbului
Conţine flavonoide, saponine, săruri de potasiu, vitamine K, C, B6, E, alantoină, steroli (stigmasterol, b–sitosterol), lipide, oze, taninuri, ulei volatil, rezine, substanţe minerale.



Ca diuretică (prin sinergismul de acţiune dintre flavonoide, saponine şi săruri de potasiu), este utilă în obezitate şi în stări de retenţie hidrosalină (edeme, ascită, hidrotorax, de regulă asociate cu oligurie) de diverse cauze, între care: insuficienţă cardiacă, glomerulonefrită, tulburări hormonale feminine (premenstruale, menopauză); de asemenea, este şi laxativă.
Este întrebuinţată în afecţiuni urinare: litiază urinară, infecţii urinare (pe lângă efectul diuretic, intervine şi cel antiinflamator).
Este recomandată în afecţiunile articulare: artroze, artrite, gută (în care intervine şi efectul de eliminare a acidului uric).
Fiind hemostatică, este utilă în afecţiunile ginecologice (metroragii, menoragii cu sau fără dismenoree, inclusiv din perioada periclimacterică), mai ales dacă este vorba de o femeie obeză, având tendinţa de a reţine apă şi sare şi/sau suferind de afecţiuni urinare, reumatismale, biliare.
Efectul colagog o face utilă în colecistopatii.
I se atribuie efect hipoglicemiant.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Mătăciune

Dracocephali herba et aetheroleum — părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi şi uleiul volatil provenit de la Dracocephalum moldavica L., fam. Lamiaceae.

Mataciune
Conţine ulei volatil (în care predomină aldehidele), un principiu amar, taninuri.


Subtil şi farmacodinamic, are acţiune similară cu roiniţa (descrisă mai jos).
Efectul astringent, corelat cu prezenţa taninurilor, favorizează interiorizarea.
Este antiseptică prin uleiul volatil, cicatrizantă prin taninuri.
Este utilă în afecţiuni gastrice inflamatoare sau ulcerative: gastrite, ulcer gastric.
Aldehidele din uleiul volatil au efect negativant: sedativ, antispastic; planta este indicată pentru manifestările digestive cu substrat nervos, cel mai adesea somatizări în cadrul tulburărilor anxios–depresive.
Este utilă în afecţiunile gastrice: stomahică datorită principiului amar, facilitează digestia dificilă determinată de hipoaciditate; calmantă prin aldehidele din uleiul volatil, ameliorează greaţa de diverse cauze.
Este recomandată în maladiile intestinale: colici, meteorism (uleiul volatil îi dă proprietăţi antispastice, carminative şi antiseptice), diaree (este astringentă).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Mentă

Menthae folium — frunzele speciei Mentha piperita L., fam. Lamiaceae.

Menta
Conţine ulei volatil (predomină alcooli monoterpenici, în primul rând mentolul, mai ales sub formă de esteri); compuşi de tip polifenol–propanoic (ODP–uri — acizii: cafeic, clorogenic, rosmarinic, ferulic, p–cumaric); taninuri; flavonoide; triterpene pentaciclice (acid ursolic şi oleanolic); un principiu amar; monoterpenil–glucozide (derivate ale mentolului), carotenoide, enzime, săruri minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, fier, mangan, zinc, cupru).


Menta este antispastică prin esterii din uleiul volatil, fiind utilizată în tulburări digestive funcţionale: aerogastrie şi aerocolie, colopatii spastice cu simptomele dispeptice asociate: eructaţii, balonare, colici, flatulenţă.
Prin esterii mentolului, planta este sedativă şi analgezică la nivel central (neuropsihic), dar şi periferic, extern (cutanat — este antipruriginoasă) şi intern (bucal, orofaringian, gastric); este utilizată în afecţiunile cutanate: prurit, infecţii, inclusiv cea herpetică, micoze; ca dezinfectant şi analgezic, este folosită în stomatite, glosite, faringite; i se atribuie proprietăţi antigonadotrofice.
Mentolul are acţiune tonică.
Este diuretică prin flavonoide şi saponozide triterpenice şi colagogă–coleretică prin ODP–uri.
Este tonicstomahică prin principiul amar şi prin uleiul volatil, antiemetică prin mentolul din uleiul volatil, care produce o uşoară anesteziere a mucoasei gastrice; este recomandată în digestie lentă, hipotonie digestivă.
Astringentă şi antidiareică prin taninuri, este recomandată în enterocolite.
Este antiseptică prin taninuri şi uleiul volatil; unele surse menţionează şi proprietăţi antifungice, antivirale (pe virusul herpetic).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Merişor

Folium vitis idaeae — frunzele de la Vaccinium vitis idaea L., fam. Ericaceae.

Merisor
Conţine arbutozidă şi derivaţii ei acilaţi, flavone, tanin catehic şi elagic, acid chinic, saponine triterpenice (acid ursolic), glucide, ceară.


Merişorul este antiseptic urinar (prin arbutozidă şi alţi fenoli) şi diuretic (prin flavone şi saponine). De asemenea, este sudorific.
Saponinele îi imprimă acţiune antiinflamatoare; acidul ursolic inhibă activitatea complementului plasmatic.
Combinaţia de acţiuni antiseptică, antiinflamatoare şi diuretică face util acest produs în tratamentul inflamaţiilor urogenitale, mai ales de cauză infecţioasă (cistite, pielonefrite, uretrite, leucoree); pentru alcalinizarea urinei se recomandă administrarea simultană de bicarbonat de sodiu.
Ca diuretic şi antiinflamator, este util pentru suferinţe reumatismale: dureri articulare, gută.
Astringent prin taninuri, este antidiareic şi hemostatic; este util în enterocolite.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Mesteacăn

Betulae folium — frunzele speciei Betula alba L. = Betula verrucosa Ehrh., fam. Betulaceae.

Mesteacan
Conţine saponozide triterpenice pentaciclice; flavone; heterozide fenolice de tip C6–C1 (monotropitozidă şi betulozidă), heterozide ale linalolului; ulei volatil; taninuri, rezine, steroli, vitamina C, glucide, săruri minerale.


Frunzele de mesteacăn stimulează eliminarea reziduurilor metabolice (a produşilor de retenţie azotată prin diureză şi a colesterolului prin colereză), acumularea de toxine fiind generic asociată, drept consecinţă sau drept cauză, cu afecţiunile urinare şi metabolice, respectiv cu cele reumatismale şi dermatologice (principalele grupe de boli în care este folosit acest remediu).
Puternica acţiune diuretică şi uricozurică se datorează sinergiei dintre efectul flavonelor, saponinelor şi uleiului volatil; în suferinţele aparatului urinar sunt indicate în mod special persoanelor având un context dismetabolic, inclusiv atunci când există un grad de insuficienţă renală, în special când aceasta are ca substrat sau se asociază cu hipertensiune, ateroscleroză, diabet, hiperuricemie; în ciuda intensităţii acţiunii diuretice, frunzele de mesteacăn nu au efect iritant asupra tractului urinar (spre deosebire de fructele de ienupăr); sucul de presare (seva = Betula linfa = Betulae Succus) este considerat litolitic urinar, fiind util pentru inflamaţii/infecţii urinare.
Reglează permeabilitatea vasculară, ceea ce, în asociere cu efectul diuretic, recomandă frunzele de mesteacăn pentru edemele cauzate de insuficienţa venoasă cronică.
Au efect bacteriostatic, dezinfectant, cicatrizant.
Prin efectul diuretic şi uşor hipotensiv, sunt utile în hipertensiunea arterială.
Au efect antiinflamator (prin saponozide), diaforetic, febrifug (datorită monotropitozidei şi betulozidei) şi rubefiant (monotropitozida).
Ca depurative şi antiinflamatoare, sunt utile în boli dermatologice, mai ales la persoanele de tip foc: erupţii cutanate, eczeme, psoriazis. Au efecte calmante, emoliente, maturative.
Sunt recomandate în afecţiuni articulare: artroze, artrite, gută.
Efectul diuretic este util în stările de retenţie hidrosalină, mai ales de cauză cardiacă sau renală.
Suferinţele metabolice reprezintă o indicaţie importantă: hiperuricemie (inclusiv gută), obezitate, ateroscleroză (inclusiv cu hipertensiune arterială), hipercolesterolemii, fiind indicate la persoanele cu sindroame dismetabolice complexe, inclusiv în cadrul diabetului (deşi nu are acţiune hipoglicemiantă); creşterea eliminării colesterolului este atribuită saponozidelor.
Sucul de presare este considerat litolitic biliar.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Monardă

Monardae punctatae folium/herba — frunzele/partea aeriană de la specia Monarda punctata L., fam. Lamiaceae; numită şi menta cailor.

Monarda
Principalul constituent este uleiul volatil, în care predomină fenolii aromatici (carvacrol şi timol), alături de 1,8–cineol, formiat de geranil, α–terpinen, α–tuien, heptanal etc.


Monarda este, în primul rând, stimulantă şi neurotonică: creşte activitatea sistemului nervos şi a aparatelor cardiovascular, genital (emenagogă), urinar (diuretică), digestiv (este stomahică şi carminativă: creşte tonusul şi secreţiile gastrice şi intestinale, normalizând digestia şi peristaltismul; este utilizată intern pentru tulburări digestive legate de scăderea peristaltismului normal, ducând la distensie gastrică şi la distensie intestinală).
Prin efectul diaforetic este utilă în viroze respiratorii superioare, manifestate prin secreţii mucoase, frisoane şi febră.
Este indicată în afecţiuni colonice: colici intestinale, balonare, flatulenţă, diaree.
Este rubefiantă şi chiar vezicantă în aplicaţii locale, fiind utilă pentru dureri / tumefacţii dureroase de diferite tipuri; de asemenea, pentru dureri de spate şi pentru durerile de cap.
Este indicată pentru: greaţă, vărsături (inclusiv la alcoolici).
Este utilizată pentru a declanşa menstruaţia întârziată (în urma unei expuneri la frig).
Atenuează hiperexcitabilitatea generată de epuizare şi favorizează odihna şi somnul; este utilă pentru perioadele de convalescenţă, astenie.
Creşte puterea de apărare a organismului: prin timolul din uleiul volatil este antiseptică, bactericidă, fungicidă şi vermifugă; extractul apos poate fi folosit pentru spălarea pielii în afecţiunile cutanate.
Ameliorează durerea din nevralgii, mialgii, artroze.
Favorizează pasajul normal prin tractul respirator şi prin cel digestiv.
Este benefică pentru digestie, este folosită în indigestie / dispepsie.
Este recomandată în răceli cu febră şi frisoane.
Este diuretică şi diaforetică.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Mur

Rubi fruticosi folium — frunzele speciei Rubus fruticosus L., fam. Rosaceae.

Mur
Frunzele conţin tanin, flavonoide, acizi organici (malic, lactoizocitric, succinic, oxalic), vitamina C, inozitol.


Frunzele de mur sunt astringente prin taninuri.
Extern, sunt utile în gingivite, stomatite, faringite, laringite.
Ca astringente şi dezinfectante, se folosesc intern în inflamaţii digestive (enterocolită etc.), iar extern pentru fisuri anale, leucoree etc.
Sunt recomandate în bronşite.
Au efect spasmolitic.
Sunt utile în afecţiuni renale.
Au efect stomahic.
Sunt recomandate în psoriazis.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Muşeţel

Chamomillae flores, florile (capitulele florale) de la specia Matricaria chamomilla L., fam. Asteraceae.

Musetel
Conţine ulei volatil; principii amare sescviterpenice proazulenice; tanin; flavonozide; cumarine; acizi polifenolcarboxilici (cafeic, clorogenic); compuşi azotaţi (colină, stahidrină, betonicină, aminoacizi, o lectină imunomodulatoare); poliine; oze; acizi organici (aconitic, malic); vitamine (E şi K); fitosteroli (b–sitosterol).


Muşeţelul este antiinflamator prin compuşii azulenici, cicatrizant, epitelizant, radioprotector, antiulceros — stimulează sinteza de prostaglandine gastroprotectoare, prin chamazulenă şi bisabolol, constituenţi ai uleiului volatil; este utilizat în inflamaţii şi/sau ulceraţii respiratorii, digestive , urinare , cutanate, oculare.
Este antialergic prin chamazulenă.
Este recomandat în afecţiuni cutanate: eczeme, plăgi, iritaţii, fisuri, arsuri, înţepături de insecte, degerături, contuzii. Este indicat în afecţiuni urinare (cistite, glomerulonefrite, nefrite interstiţiale) şi genitale (dismenoree).
Este indicat în afecţiuni digestive superioare: stomatite, faringite, esofagite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal; în afecţiunile cavităţii bucale şi ale faringelui se administrează sub formă de gargară.
Sub formă de aerosoli, este recomandat în afecţiuni respiratorii superioare: sinuzite.
Este benefic în afecţiuni respiratorii: bronşite.
Este util în afecţiuni colonice funcţionale (aerocolie, flatulenţă, colopatie spastică) şi inflamatoare (colite); în colite, se poate folosi şi sub formă de clismă.
Este folosit în afecţiuni oculare (conjunctivite, blefarite) de diferite cauze: suprasolicitarea ochilor, factori iritanţi din aer sau din apă.
Antalgic, antispastic de tip musculotrop (prin acţiunea sinergică a uleiului volatil, a flavonelor şi a cumarinelor, cel mai eficient fiind bisabololul), este utilizat în tulburările funcţionale digestive, inclusiv în colicile digestive.
Este colagogcoleretic prin acizii cafeic şi clorogenic, uşor antitermic prin herniarină.
Este stomahic, stimulează motilitatea şi secreţiile digestive, mai ales gastrice, prin principii amare (compuşi proazulenici); este util în digestie lentă, anorexie; de asemenea, în aerogastrie şi în eructaţii.
Prin poliholozide, prin constituenţi ai uleiului volatil şi prin lectine este imunomodulator şi antitoxinic: stimulează fagocitoza la granulocite şi inactivează toxinele stafilococice şi streptococice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Muştar

Erucae semen — seminţe speciei Sinapis alba L. = muştar alb, fam. Brassicaceae.

Mustar
Conţine glucosinolate (sinalbozidă) şi mici cantităţi de sinapină liberă (esterul coline cu acidul sinapic), ulei volatil, ulei gras (gliceride ale acizilor oleic, linolic, linolenic, palmitic, stearic, arahidonic, erucic, fitosteroli etc.), poliholozide.


Ca laxativ, este util în constipaţie; de asemenea, în obezitate.
Este hipocolesterolemiant. Pe de altă parte, are acţiune stomahică (stimulează funcţia gastrică), fiind recomandat în anorexie.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala