dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®


Mergeţi la:

Prima pagină  Cauzele psihoemoţionale ale bolilor  Fitoterapia psihocauzală  Matematică subtilă

Păducel Păpădie Părăluţe Pătlagină Pătrunjel Pedicuţă Pelin Peliniţă de sărătură Pin Piperul bălţii Pir Piretru Plămânărică Plop Podbal Pufuliţă

Păducel

Crataegi folium cum flores et fructus — flori, frunze, fructe (inflorescenţele însoţite de frunzele de la baza acestora şi fructele mature) recoltate de la Crataegus monogyna Jacq. şi de la Crataegus oxyacantha L., fam. Rosaceae.

Paducel
Florile conţin flavonoide, proantocianidoli, acizi triterpenici, taninuri catehice, amine (colină, acetilcolină etc.), aminopurine, urme de ulei volatil, cumarine, acizi fenolici, b–sitosterol, tiamină. Fructele conţin vitamina C, antocianozide, carotenoide, glucide (sorbitol, glucoză, zaharoză).


Are acţiune cardiotonică minoră prin antociani şi leucoantociani. Este simpaticolitic; are acţiune hipotensivă şi bradicardizantă (scade frecvenţa cardiacă), atât indirectă prin acţiunea sedativă, cât şi directă prin cea b–blocantă şi prin cea parasimpaticomimetică a colinei şi acetilcolinei; este folosit în suferinţele cardiovasculare, fie funcţionale (eretism cu palpitaţii, oscilaţii tensionale etc., " nevroza cardiacă "), fie organice (cardiopatie ischemică cu angină sau aritmiiextrasistole, tahicardii paroxistice, hipertensiune arterială, sechele postinfarct miocardic, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă).
Triterpenele pentaciclice cresc sinteza de colagen solubil, favorizând repararea prin cicatrizare şi constituirea de noi vase de sânge, cu restabilirea circulaţiei în zonele necrozate după un infarct miocardic.
Farmacodinamic, ameliorează circulaţia coronariană, cerebrală şi periferică, mai ales prin flavonoide, în special proantocianidolii şi epicatehina, posibil şi prin compuşii triterpenici.
Are acţiune sedativă asupra sistemului nervos — este folosit în tulburările neurovegetative, nevroze, insomnii, inclusiv conexe menopauzei.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Păpădie

Taraxaci herba et radix — partea aeriană şi organele subterane ("rădăcina") de la Taraxacum officinale (L.) Weber = Leontodon taraxacum L., fam. Asteraceae.

Papadie
Conţine principii amare sescviterpenice; derivaţi triterpenici pentaciclici; steroli (stigmasterol, b–sitosterol); compuşi fenil–propanoici (acid cafeic); alţi acizi (hidroxifenilacetic), inclusiv acizi graşi (palmitic, oleic, melisic, cerotic); colină etc. Rădăcina este bogată în fructoză şi inulină. În partea aeriană se mai găsesc flavonoide; carotenoide; vitamine (A, B1, C, D); săruri minerale.


Se foloseşte în afecţiuni hepatice (insuficienţă hepatică, hepatită) şi biliare (angiocolită, litiază biliară, tulburări de motilitate biliară).
Principala acţiune este cea depurativă: este drenor hepatobiliar şi coleretică / colagogă prin compuşii fenil–propanoici, laxativă prin lactone, diuretică şi uricozurică prin flavone, diaforetică; banala păpădie reprezintă o componentă importantă a terapiilor de purificare, de eliminare a toxinelor acumulate în organism, fie ca un gest profilactic (de exemplu în cadrul curelor depurative vernale), fie cu intenţie terapeutică în contextul bolilor provocate de încărcarea cu reziduuri toxice a organismului: afecţiuni cutanate, afecţiuni metabolice, boli de sistem cu substrat alergic, autoimun sau neoplazic; primăvara frunzele tinere se consumă sub formă de salată, ca tonice aperitive şi vitaminizante; este utilă în scorbut.
Este indicată în maladiile autoimune şi în cele alergice. De asemenea, în cele neoplazice.
Este folosită în afecţiuni cutanate: eczeme, efelide, veruci, negi, acnee.
Ca diuretic, facilitează eliminarea retenţiei hidrosaline de diverse cauze. Este utilă în afecţiuni urinare: litiază renală, insuficienţă renală cu oligurie.
Este recomandată în hipercolesterolemie, obezitate şi în bolile cardiovasculare, mai ales în cele având ca substrat ateroscleroza.
Ca şi tonic–amară, stomahică, eupeptică, stimulează motilitatea şi secreţiile digestive la multiple niveluri (gastric, intestinal, pancreatic, biliar); în plus, stimulează funcţia detoxifiantă a ficatului.
Stimulând funcţiile stomacului, este indicată în hipotonia/hiposecreţia gastrică.
Este utilă în poliglobulie (care imprimă feţei un aspect pletoric).
Indicată în constipaţie.
Recomandată în afecţiuni colonice: colopatie de fermentaţie, enterocolită.
Este utilă în afecţiuni venoase: varice, hemoroizi.
Aduce vitamine şi săruri minerale.
Este recomandată în cataractă.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Părăluţe

Bellidis herba — partea aeriană de la Bellis perennis L., fam. Asteraceae.

Paralute
Conţine saponine, acizi malic şi acetic, oxalaţi, mucilagii, tanin, rezine, inulină, substanţe amare, urme de ulei gras şi ulei eteric, substanţe minerale.


Sunt indicate pentru traumatisme cu diverse localizări şi etiologii: dureri de cap posttraumatice, contuzie cerebrală, dureri după traumatisme de părţi moi, contuzii, răni, dureri uterine la naştere legate de traumatismul obstetrical; se foloseşte şi în durerile abdominale de diverse cauze (meteorism, ascită, intervenţii chirurgicale), atunci când senzaţia dureroasă este ca după o lovitură, o contuzie (şi nu de tip colicativ, de exemplu). Pentru contuziile de la nivelul sânilor sunt folosite în administrare atât internă, cât şi externă.
Sunt recomandate în neoplasmul mamar, mai ales preventiv.
Sunt folosite în afecţiuni respiratorii (rinite, faringite, laringite, bronşite, pleurezii).
Au efect benefic în afecţiunile renale.
Sunt recomandate în afecţiuni hepatice (este tonic–amară şi antiinflamatoare hepatică).
Li se atribuie efecte antihelmintice şi sudorifice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pătlagină

Plantaginis folium — frunze de pătlagină = frunzele speciilor Plantago lanceolata L. = pătlagină îngustă, Plantago media L. = pătlagină moale, Plantago major L. = pătlagină lată fam. Plantaginaceae.

Patlagina
Conţine mucilagii, pectine, iridoide, triterpene pentaciclice, flavone, taninuri, derivaţi polifenolici (esteri fenil–propanici glicozidaţi şi acizi: cinamic, p–cumaric, siringic, vanilic, benzoic, p–hidroxibenzoic, salicilic, gentizic), carotenoide, steroli (b–sitosterol), glucosinolate, acizi organici (citric, fumaric), acizi graşi (lignoceric), alantoină, vitaminele A, C şi K; enzime proteolitice; săruri minerale.


Este utilă în afecţiuni oculare: blefarite, conjunctivite.
Expectorantă datorită saponinelor, se recomandă în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, astm bronşic.
Este utilizată în afecţiuni digestive: stomatită, gastrită, duodenită, ulcer, colită ulceroasă, enterocolite, hemoroizi; este şi antispastică prin polifenoli. Are efect emolient, balsamic (mucilagiul), antiinflamator (iridoide şi steroli), cicatrizant, antiulceros (alantoină, enzime proteolitice, flavone, carotenoide, tanin), antiseptic (iridoide) şi astringent (tanin; este inclus aici şi efectul antidiareic, precum şi cel hemostatic, la care intervine şi vitamina K); graţie acestor acţiuni, frunzele de pătlagină sunt utilizate, intern şi extern, în vindecarea leziunilor inflamatoare şi ulcerative de la nivelul epiteliilor cutanate, respiratorii, digestive, urogenitale, oculare.
Reduce colesterolul şi scade valorile tensionale crescute (de aici utilizarea în afecţiunile cardiovasculare, mai ales cele circumscrise aterosclerozei); în plus, este şi imunomodulatoare (prin poliholozide).
Este recomandată în afecţiunile urogenitale (fiind şi diuretice prin flavone şi saponine).
Este indicată în leziunile cutanate: furuncule, răni deschise, ulcer varicos, înţepături de insecte.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pătrunjel

Petroselini folium — frunzele speciei Petroselinum vulgare L., fam Apiaceae.

Patrunjel
Frunzele conţin ulei volatil (0,3%) având drept principali constituenţi eter–oxizi fenolici (apiol şi miristicină), la care se adaugă hidrocarburi monoterpenice, sescviterpenice, alcooli mono– şi sescviterpenici, aldehide terpenice, acetofenone. Pe lângă ulei volatil, frunzele mai conţin carotenoide, mici cantităţi de acid folic, vitamine (A, B1, C), elemente minerale şi oligoelemente.


Este diuretic şi depurativ, fiind util în: afecţiuni urinare (litiază urinară, infecţii urinare joase şi înalte, insuficienţă renală uşoară–moderată cu sau fără oligurie), stări de încărcare a sângelui cu toxine, intoxicaţii alcoolice acute (beţie) şi cronice, intoxicaţii tabagice; ca şi colagog, este folosit în afecţiuni hepatice şi biliare: hipotonia vezicii biliare, litiază biliară, hepatită; ca diaforetic şi antifebril, este recomandat în: febre intermitente, infecţii, cancer, celulită (inflamaţia ţesutului subcutanat), afecţiuni splenice.
Este stimulent şi tonic general, nervos şi endocrin, muscular, capilar, uterin, remineralizant, vitaminizant; excitant şi surexcitant cerebral, emenagog, stimulează creşterea, fiind util în tulburări de nutriţie, tulburări de creştere, rahitism, anemie, hipovitaminoze, scorbut.
Este recomandat în boli care implică ideea de stază sanguină, de creştere a coagulabilităţii şi de tromboză: poliglobulie, flebite şi, mai ales, afecţiuni cardiovasculare: cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, edeme cardiace. De asemenea, este util în palpitaţii, tahicardie, hipertensiune. Contribuie şi efectul vasodilatator.
Carminativ şi antispastic prin uleiul volatil, este util în afecţiuni colonice manifestate prin spasme, acumulare de gaze cu balonare: colopatie spastică, enterocolite, diaree.
Antiseptic; vermifug şi antiparazitar, este util în parazitoze intestinale: oxiuriaze etc.; de asemenea, în malarie.
stomahic, aromatic, aperitiv — este util în tulburările de digestie, mai ales din afecţiunile gastrice, cu digestie lentă, anorexie, greaţă, dureri de stomac.
Antalgic şi antiinflamator (prin uleiul volatil), este util în aplicaţii externe pentru contuzii, plăgi, nevralgii, înţepături de insecte, echimoze.
Recomandat în afecţiuni reumatice: gută, artrită etc.
În aplicaţii externe, poate fi folosit pentru ameliorarea inflamaţiei şi oprirea lactaţiei la lăuzele cu mastită.
Este folosit în xeroftalmie, blefarită, infecţii oculare, inclusiv în aplicaţii externe.
Uleiul volatil este calmant şi anticonvulsivant, fiind utilizat în afecţiuni nervoase cu manifestări comiţiale şi în stările de nervozitate.
Ca expectorant, secretolitic, este utilizat în afecţiuni bronşice: astm, bronşite.
Fiind afrodiziac, stimulează funcţia sexuală, fiind util în tulburări funcţionale genitale (frigiditate, impotenţă, oligomenoree, amenoree, dismenoree, ciclu menstrual neregulat); de asemenea, se foloseşte în infecţii urogenitale: uretrite, prostatite; aplicaţii externe în leucoree.
În aplicaţii externe, este folosit şi pentru pistrui.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pedicuţă

Lycopodii herba — ramurile fără spice şi tulpini ale speciei Lycopodium clavatum L., Lycopodiaceae.

Pedicuta
Au fost izolaţi cca. 100 de alcaloizi, a căror farmacologie nu este cunoscută încă. S–au identificat două tipuri de alcaloizi: cu un singur atom de azot (majoritatea, de ex. anotinina, licopodina) şi cu doi atomi de azot (de ex. cernuina, licodina). În afară de alcaloizi, mai conţine triterpene, flavone, substanţe minerale, ceruri, alături de componente de natură protidică, glucidică şi lipidică.


Acţiunea de deterjare a reziduurilor emoţionale se reflectă în efectele diuretic (datorat triterpenelor şi flavonelor), antilitiazic, laxativ şi emenagog; i se atribuie şi proprietăţi vomitive, decongestive, carminative.
Este uricozurică.
Se consideră că decoctul ar fi eficient în curele de dezintoxicare la alcoolici şi la fumători, prin crearea unei aversiuni (cu senzaţie de greaţă) faţă de alcool şi respectiv tutun; în doze mari însă, pedicuţa devine toxică (din cauza alcaloizilor).
Este folosită în maladii hepatice: hepatită, ciroză, cancer hepatic, mai ales de etiologie etanolică.
Acţionează mai ales asupra tractului urinar, în nefrite, infecţii urinare, litiază urinară, insuficienţă renală.
Este utilizată şi în afecţiuni articulare: artrite, artroze, gută; în aplicaţii externe, poate ameliora algiile reumatismale, crampele musculare.
Este indicată în hipertensiunea arterială.
Este utilă în diaree, mai ales în cea infecţioasă: enterocolite, dizenterie.
Este utilă însă şi în constipaţie (ca laxativ) şi în boala hemoroidală, intern şi extern.
În aplicaţii externe, se foloseşte pentru eczeme.
Unele surse menţionează şi un efect antitumoral.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pelin

Absinthii herba — partea aeriană terminală înflorită, cu sau fără frunze bazilare, de la Artemisia absinthium L., fam. Asteraceae.

Pelin
Conţine principii amare (lactone sescviterpenice) de tip guaianolidic (proazulene simple şi dimeri), ulei volatil (tuionă, tuioli etc.), flavonozide, poliine, derivaţi lignanici, fitosteroli, acizi graşi, vitaminele C, B6, acid folic, substanţe minerale.


Tonic–amar prin lactone, pelinul este util când letargia se repercută la nivelul:


Este antiinfecţios (mai ales digestiv — prin tuionă), antibacterian, schizontocid şi antihelmintic (elimină viermii intestinali). Este antiinflamator / antipiretic (prin substanţele amare).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Peliniţă de sărătură

Herba artemisiae maritimae — partea aeriană a speciei Artemisia maritima L. = Artemisia salina Willd., fam. Asteraceae.

PelinitaDeSaratura
Conţine ulei volatil, substanţe amare cu structură lactonică.


De sub acţiunea globală purificatoare, mijeşte o geană de efect nutritiv (are acţiune hrănitoare).
Are efect tonic hepatic.
Stimulează funcţia ficatului, pancreasului, splinei şi a rinichiului.
Este vermifugă.
Este antifebrilă, coleretică, colagogă.
Fiind stomahică, stimulează digestia şi apetitul; este utilă în anorexie, dispepsie.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pin

Pini turio = Pini gemmae = Piniconi = Pini strobuli — muguri de pin = mugurii recoltaţi primăvara de pe ramurile tinere ale speciei Pinus silvestris L., fam. Abietaceae.

Pin
Conţine ulei volatil, substanţe rezinoase, flavone, heterozide fenolice, un principiu amar, component al fracţiunii rezinoase (pinipicrozida), acid ascorbic, pinitol (metoxi–inozitol). Frunzele conţin compuşi fenolici, steroli (b–sitosterol, dihidro–b–sitosterol), alcooli superiori, acizi rezinici, acizi graşi, hidrocarburi, compuşi azotaţi (L–arginină, L–histidină, adenină, guanozină), vitamina C.


Mugurii de pin protejează de factorii externi nocivi, având acţiune antiseptică, antiinflamatoare, cortizonică, antifungică.
Au acţiune diuretică. Sunt eficienţi în afecţiunile urogenitale (cistite, pielonefrite, uretrite).
Sunt utilizaţi în infecţii respiratorii: sinuzite, bronşite, gripă, acutizări infecţioase ale astmului.
Sunt recomandaţi în afecţiuni reumatismale.
Au acţiune neurotonică.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Piperul bălţii

Polygoni hydropiperis herba — părţile aeriene înflorite, uneori fructificate ale speciei Polygonum hydropiper L., fam. Polygonaceae.

PiperulBaltii
Conţine flavonozide, taninuri mixte, ulei volatil (tadeonă şi tadeonal având gust iute–arzător şi efect iritant), oze, fitosteroli, vitamina K, acizi organici (formic, malic, valerianic).


Componentele volatile îi imprimă un gust arzător.
Este rubefiant în aplicaţii externe.
Creşte pofta de mâncare.
Mobilizează secreţiile lacrimală, salivară, digestivă, bronşică şi sângele stagnant.
Descongestionează, fiind indicat atunci în afecţiunile caracterizate prin stază şi congestie: hemoragii de tip pasiv, determinate de acumularea de sânge în vase cu pereţi hipotoni (mai degrabă vene, adesea dilatate şi transformate varicos) şi favorizate de laxitatea structurilor înconjurătoare; are acţiune hemostatică (prin flavonoide, vitamina K, taninuri); este folosit în: metroragii prin atonie , hemoptizii, hemoragii gastrice, hemoragii vezicale, sângerări hemoroidale, varice.
Este antihipertensiv prin flavonoide.
Ca diuretic (prin flavone) şi depurativ, este folosit în retenţiile hidrosaline şi în afecţiunile urinare (dar nu atunci când există fenomene inflamatoare) şi reumatismale.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pir

Graminis rhizoma — rizomul plantei Agropyron repens L. Beauv. = Triticum repens L., fam. Poaceae.

Pir
Conţine triticină şi inulină (polifructozani); alte glucide simple sau complexe (fructoză liberă, manitol, inozitol, mucilagii), urme de ulei esenţial (95% agropiren — un derivat poliinic şi 5% carvonă), carotenoide, vitamine ale complexului B, acid salicilic, săruri de potasiu.


Este depurativ prin efectele diuretic, diaforetic, laxativ, expectorant, coleretic şi colagog, inclusiv de dizolvare a calculilor biliari; este folosit în tratamentul afecţiunilor urinare (nefrite, infecţii urinare, litiază urinară), reumatismale (artroze, gută), metabolice (obezitate, hiperuricemie, diabet), biliare (tulburări de motilitate biliară, litiază biliară) şi în stările de retenţie hidrosalină.
Este antiinfecţios (antimicrobian, antifungic — prin agropiren: oxidarea foarte uşoară a derivatului poliinic cu formare de cetone pare să fie responsabilă de acţiunea dezinfectantă) şi febrifug; de aceea, este folosit în infecţiile respiratorii (viroze, tuberculoză — atât în formele acute, cât şi în cele cronice, inclusiv în convalescenţă) şi genitale (uretrite).
Este util în hipertensiunea arterială, la efectul diuretic, adăugându–se unul hipotensiv, temporar şi proporţional cu doza administrată.
Este tonicremineralizant, util în convalescenţa bolilor inflamatoare/infecţioase.
Unele surse îl amintesc în tratamentul afecţiunilor hepatice (în hepatite acute, mai ales în convalescenţa hepatitelor acute, în hepatite cronice, în ciroze hepatice, în special cu ascită) şi în inflamaţiile digestive (gastrite, duodenite, enterocolite); stimulează secreţia pancreatică, fiind folosit în insuficienţa pancreatică.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Piretru

Tanaceti cinerariifoli flores — florile speciei Tanacetum cinerariifolium (Trevir.) Sch. Bip.,, fam. Asteraceae.

Piretru
Florile conţin esteri piretrolonici şi cinerolonici ai acizilor crizantemocarbonici (piretrină I şi II, cinerina I şi II), ulei volatil, crizantemină (colină + stahidrină), oleorezină, etilenă, alcooli.


Mai este numit şi floarea raiului. Fiind paraziticid, piretrul este utilizat în parazitoze; de asemenea, este insecticid.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Plămânărică

Pulmonariae herba. Pulmonariae folium — partea aeriană sau frunzele speciei Pulmonaria officinalis L., fam. Boraginaceae.

Plamanarica
Partea aeriană conţine saponozide, mucilagii, acid salicilic, tanoizi, derivaţi polifenolici, flobafene, polioze, acizi graşi (palmitic, stearic, miristic), fitosterine, vitamina C, rezine, caroten, săruri minerale (mai ales de Mg2+).


Este emolientă (prin mucilagii), antiinflamatoare, antalgică, sudorifică şi febrifugă (prin salicilaţi).
Are o acţiune detensionantă asupra zonei de barieră de la nivelul diafragmei, care separă domeniul ego–ului (subdiafragmatic, corelat mai ales cu tractul digestiv şi, în particular, stomacul) de cel al sufletului (supradiafragmatic, corespunzând tractului respirator, mai ales plămânilor).
Astringentă, cicatrizantă şi reepitelizantă (prin tanoizi), facilitează repararea leziunilor inflamatoare–ulcerative de la nivelul mucoaselor digestive (gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterocolite) şi al pielii (eczeme, răni, degerături, crăpături ale sânilor, mătreaţă).
Este remineralizantă şi reconstitutivă (prin sărurile minerale), vitaminizantă şi antioxidantă (prin vitamina C şi caroten), hrănitoare (prin polioze şi acizi graşi).
Fiind expectorantă (prin saponozide) şi antiseptică mai ales la nivel bronşic, este utilizată în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, tuse de diverse cauze, tuberculoză.
Fiind diuretică, este folosită şi în afecţiunile urinare (nefrite, cistite); de asemenea, este recomandată şi în afecţiuni reumatismale.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Plop

Populi gemmae — muguri de plop = mugurii foliari ai mai multor specii de Populus: Populus nigra L., Populus tremula L., Populus pyramidalis L., fam. Salicaceae.

Plop
Conţine derivaţi ai saligenolului, flavone, tanin, ulei volatil, rezine, saponozide, ceruri.


Mugurii de plop au acţiune antiseptică (prin componentele volatile), antiinflamatoare, astringentă şi cicatrizantă (datorită taninurilor), analgezică, antipiretică, diaforetică (prin salicozidă şi derivaţi); se utilizează în leziuni, mai ales cu o componentă inflamatoare, ale pielii (răni, arsuri, degerături, micoze cutanate), semimucoaselor (hemoroizi), mucoaselor tractului respirator superior şi inferior (faringite, laringite, traheite, bronşite) şi urinar (infecţii urinare, nefrite); sunt o sursă importantă pentru fabricarea propolisului.
Acţiunea de a curăţa, de a purifica, de a spăla detritusul se reflectă farmacodinamic (datorită flavonelor şi saponozidelor) în acţiunile expectorantă şi diuretică.
Sunt folosiţi şi în afecţiunile articulare, datorită atât acţiunii antiinflamatoare / antalgice, cât şi celei diuretice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Podbal

Farfarae folium et flores — frunzele şi florile speciei Tussilago farfara L., fam. Asteraceae.

Podbal
Conţine mucilagii, inulină, taninuri, flavone, fitosteroli, triterpene, carotenoide, principii amare, alcaloizi pirolizidinici (senkirkină etc. — care sunt hepatotoxici); săruri minerale, esteri sescviterpenici (tussilagonă).


La nivelul tractului respirator, acţionează ca secretolitic, expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice (prin triterpene), emolient (mucilagii), antispastic bronşic (probabil prin esterii sescviterpenici) şi antiseptic (tanin); este util în majoritatea afecţiunilor respiratorii: bronşită, astm bronşic, emfizem, silicoză, laringită, traheită, tuse de diverse cauze.
Ca tonic aperitiv, este util în suferinţe digestive: manifestări dispeptice diverse, anorexie.
Coleretic şi colagog, este util în tulburări de motilitate biliară.
Are acţiune diuretică (imprimată de flavone şi de triterpene).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Pufuliţă

Epilobii herba — partea aeriană înflorită recoltată de la mai multe specii de Epilobium: Epilobium parviflorum Schreb., Epilobium montanum L. etc., fam. Onagraceae.

Pufulita
Conţine acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: acid cafeic), flavonoide şi antociani, taninuri (acid elagic etc.), saponine triterpenice şi steroidice, ulei volatil, glucide, aminoacizi esenţiali, vitamină C, săruri minerale.


Pufuliţa este depurativă: coleretică / colagogă (ODP–uri), diuretică (flavone, triterpene), diaforetică.
Prin acţiunea regeneratoare hepatică, este utilă în hepatopatiile cronice (hepatită, ciroză).
Prin compuşii sterolici, are acţiune hipocolesterolemiantă.
Este recomandată în afecţiuni urinare, mai ales de tip inflamator: infecţii urinare, nefrite etc.; i se atribuie acţiune regeneratoare asupra rinichiului.
Este astringentă şi hemostatică (prin tanin), dezinfectantă, antiinflamatoare, decongestivă, regeneratoare tisulară (prin uleiul volatil, tanin, saponine).
Stimulează funcţiile digestive, hepatobiliare şi pancreatice; este recomandată în afecţiuni digestive (ulcer gastric, ulcer duodenal, enterite).
Având acţiune regeneratoare asupra prostatei, este folosită în prostatită şi în adenomul de prostată: În cancerul de prostată are efect adjuvant.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala