dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®


Mergeţi la:

Prima pagină  Cauzele psihoemoţionale ale bolilor  Fitoterapia psihocauzală  Matematică subtilă

Salcâm Salcie Salvie Sânişoară Sânziene Saschiu Scai vânăt Schinduf Schinel Sclipeţi Scorţişoară Scumpie Senna Silur Siminichie Siminoc Slăbănog Soc Sor–cu–frate Sovârv Splinuţă Strugurii ursului Sulfină Suliman Sunătoare Susai pădureţ Şofrănel Ştevie

Salcâm

Robiniae pseudacaciae flores — florile recoltate de la specia Robinia pseudacacia L., fam. Fabaceae.

Salcam
Florile conţin flavonoide (robinină, acaciină), ulei volatil, acizi polifenolcarboxilici (clorogenic, cafeic).


Florile de salcâm au efect calmant general reflectat la nivelul tracturilor digestiv superior şi respirator.
Ca antiacide, emoliente şi antalgice sunt utile în gastrita hiperacidă, ulcerul gastric, ulcerul duodenal, esofagita de reflux.
Reconfortante şi emoliente, calmează inflamaţia de la nivelul epiteliilor — se folosesc în aplicaţii externe pentru plăgi, arsuri, leucoree; pentru leucoree, se administrează şi intern.
Antitusive, sunt folosite în astm, tuse, viroze respiratorii superioare şi inferioare.
Antalgice, sunt folosite pentru a combate durerile reumatice, durerile de dinţi, migrenele, nevralgiile.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Salcie

Salicis cortex — scoarţa mai multor specii din genul Salix: Salix alba L., Salix fragilis L., Salix caprea L., Salix purpurea L., Salix petandra L., Salix cinerea L., fam. Salicaceae.

Salcie
Conţine heterozide ale saligenolului şi derivaţilor acestuia, flavone, chalcone, proantocianidoli, tanin, estriol (un compus estrogenic) în florile femele.


Acţiunile antiinflamatoare, febrifugă, analgezică fac coaja de salcie utilă în dureri de cauză inflamatoare sau nu, cu diverse localizări (musculare, articulare, genitale, nevralgice etc.) şi cauze: viroză, reumatism, dismenoree, stomatită, hemoroizi, durioane (bătături), nevralgii etc.; fiind şi sedativă, este recomandată pentru senzaţii dureroase având o componentă (uneori exclusiv) funcţională, asociate cu nevroze, tulburări anxioase, tulburări depresive, stări de hiperexcitabilitate, insomnie.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Salvie

Salviae folium — frunzele speciei Salvia officinalis L., fam. Lamiaceae.

Salvie
Conţine ulei volatil (cetonele monoterpenice sunt considerate constituenţii principali), taninuri catehice, ODP–uri (acizi polifenolcarboxilici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, p–cumaric, ferulic), principii amare diterpenice, triterpene pentaciclice (acizi ursolic, crategolic, oleanolic etc.), fitosteroli, flavone.


Salvia pune în mişcare fluidele stagnante — este recomandată în afecţiuni vasculare (varice, inclusiv hemoroizi, tulburări de circulaţie periferică).
Permeabilizarea canalelor subtile şi fizice se reflectă în ameliorarea circulaţiei sanguine şi limfatice (mai ales prin flavone) şi în deterjarea secreţiilor (apă şi pământ), atenuarea inflamaţiei (foc) şi relaxarea spasmului (aer) la nivelul tracturilor respirator, digestiv şi urogenital.
Reduce secreţiile în general, este mucolitică prin cetonele monoterpenice şi anticatarală, fiind utilă în afecţiunile respiratorii, mai ales de tip cataral, cu secreţii excesive (rinite, faringite, sinuzite, amigdalite, laringite, traheobronşite, astm); antisudorifică prin ODP–uri (reduce transpiraţia nocturnă a bolnavilor de tuberculoză); antigalactagogă (reduce sau chiar suprimă secreţia lactată excesivă); uşor hipoglicemiantă, probabil prin taninurile care scad absorbţia glucozei, este recomandată în diabet.
Antiinflamatoare prin triterpene, coleretică prin ODP–uri, este utilă în staza biliară, colecistite; este uşor hipotensivă, fiind utilă în hipertensiune.
Antispastică şi carminativă (prin compuşii volatili şi prin flavone), este utilă în tulburările de motilitate digestivă, cu meteorism, colici, diskinezie biliară.
Are efect sedativ central şi periferic, datorat mai ales acţiunii negativante a cetonelor monoterpenice — este utilă în tulburările neuropsihice: agitaţie, anxietate, suprasolicitare, astenie neuropsihică.
În aplicaţii externe, este cicatrizantă, reepitelizantă (prin taninuri) şi antiseptică pentru răni, ulceraţii etc.
Este antiseptică (prin uleiul volatil), fiind folosită în infecţii cu localizări respiratorii, digestive (stomatite, gingivite, abcese dentare, enterocolite) şi genitale (leucoree).
Îngrămădite, emoţiile pot genera, în timp, prin condensare, o acumulare energetică cu senzaţie de " nod în gât ", iar ulterior, în plan fizic, inflamaţie sau chiar tumori benigne (papiloame) ori maligne (dacă intervin şi traume afective intense, repetate, de lungă durată).
Sublimarea energiei creatoare o face utilă în afecţiuni ginecologice (fiind estrogenă şi emenagogă prin uleiul volatil): leucoree, dar şi vaginită atrofică, dismenoree şi tulburări de flux menstrual (menometroragii, dar şi amenoree); trofică pentru uterul infantil, favorizează concepţia şi gestaţia; unii autori îi atribuie efect afrodiziac.
Este antioxidantă prin acidul rosmarinic şi prin diterpene.
Astringentă prin taninuri, este recomandată în enterocolite.
Este utilizată şi în reumatism.
Cetonele din uleiul volatil pot avea efecte neurotoxice (convulsii precedate de hipersalivaţie şi vărsături) prin acţiunea centrală. Sunt contraindicate la gravide (pot avea şi efecte abortive; risc de malformaţii cardiace la făt) şi la copii.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sânişoară

Saniculae europaeae rhizoma/herba — rizomul/partea aeriană a speciei Sanicula europaea L., fam. Apiaceae.

Sanisoara
Conţine saponozide (cea mai mare cantitate în rizom: 6,6–11%; părţile aeriene: 1–4%; sanicula A şi B sunt principale, iar C şi D secundare), rezine, tanoizi, acizi cafeic, clorogenic şi rozmarinic, siringină, lipide, urme de ulei volatil, săruri minerale.


În uz atât extern, cât şi intern, poate ameliora durerile toracice (resimţite în piept sau intercostal) şi durerile lombare.
Ca antiinflamatoare (prin rezine, posibil şi prin saponozide), antiseptică (ulei volatil), astringentă, cicatrizantă, (tanoizi), este utilă în hemoragii, iar în uz extern pentru plăgi.
Ca antidiareică (fiind astringentă), este recomandată în diverse tipuri de diaree acută sau cronică: enterocolite, colon iritabil.
Are efect tonic digestiv, stomahic şi aperitiv, fiind folosită în anorexie, dispepsie; în uz extern, este utilă în stomatite.
Este recomandată în hemoptizii.
De asemenea, este utilă în ameţeli.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sânziene

Galii herba — partea aeriană înflorită de la Galium verum L. — sânziene galbene, Galium aparine L. = lipicioasă, Galium mollugo L. = sânziene albe, Galium cruciata (L.) Scop. = smântânică, fam. Rubiaceae.

Sanziene
Conţine iridoide (asperulozidă etc.), flavonozide, acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: acid clorogenic), tanin, cumarine, acid citric, enzime, substanţe minerale.


Planta mai este cunoscută şi sub denumirea de drăgaică.
Sânzienele sunt diuretice şi depurative.
Sunt utilizate în afecţiuni urinare, reumatismale (inclusiv gută), cutanate (erupţii), retenţii hidrosaline.
Au şi efecte antireumatice.
Sunt astringente prin tanin.
Fiind considerate afrodiziace, se folosesc pentru tratarea impotenţei.
Sunt sedative şi antispastice.
După unele surse, laxative şi antiseptice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Saschiu

Vincae minoris herba — partea aeriană a speciei Vinca minor L., fam. Apocynaceae.

Saschiu
Conţine alcaloizi indolici (dominantă este vincamina), flavonoide, aminoacizi liberi, acizi liberi şi glicozidaţi, acid ursolic, tanin, β–sitosterol, ornol, alcani (triacontan = C30H62), carotenoide, enzime, alantoină, vitamină C, săruri minerale.


Saschiul are acţiune emetică, coronarodilatatoare, antigalactagogă, astringentă şi cicatrizantă prin tanin. Vincamina este vasodilatatoare, relaxând musculatura netedă din peretele arterelor — poate fi utilă în hipertensiunea arterială.
Creşte circulaţia cerebrală, ameliorând rezistenţa la hipoxie a neuronilor, stimulează metabolismul neuronal; este folosită la vârstnicii cu diverse forme de insuficienţă circulatorie cerebrală, ischemie cerebrală, traumatisme craniocerebrale, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale, tulburări circulatorii retiniene, tulburări circulatorii cohleovestibulare.
Vincamina este şi hipoglicemiantă.
Unii dintre alcaloizi au efect citostatic.
Saschiul este contraindicat în: tumori cerebrale, în glaucom, sarcină.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Scai vânăt

Eryngii plani herba — partea aeriană a speciei Eryngium planum L., fam. Apiaceae.

ScaiVanat
Conţine saponozide triterpenice, oze (zaharoză, chestoză, ferulol etc.), substanţe minerale.


Scaiul vânăt are acţiune antispastică bronşică, expectorantă şi fluidifiantă a secreţiilor (datorită saponinelor), antiinflamatoare (tot prin saponine), temperantă, pacificatoare, dar şi antiseptică la nivel bronşic. Reface permeabilitatea normală a tractului respirator, facilitând libera circulaţie a aerului. Este utilizat în afecţiuni respiratorii.
Acţionează favorabil în afecţiunile urinare, având efect diuretic.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Schinduf

Trigonellae semen — seminţele speciei Trigonella foenum–graecum L., fam. Fabaceae.

Schinduf
Seminţele conţin cantităţi foarte mici de ulei esenţial (în care s–au identificat 40 de compuşi aromatici, alături de n–alcani, sescviterpene, alcanoli şi lactone). Aroma dominantă este dată de sotolonă (o γ–lactonă hemiterpenoidă). Aroma seminţelor prăjite se datorează unui alt tip de compuşi heterociclici (pirazine). Pe lângă compuşii nevolatili, se mai găsesc glicozide furostanolice (responsabile probabil de gustul amar), steroli, diosgenină, trigonelină (N–metil–piridiniu–3–carboxilat).


Este utilizat ca antidiabetic.
Este folosit pentru creşterea masei musculare şi a masei corporale în general, pentru astenia fizică şi psihică; prin extensie, unele surse îl recomandă drept tonic sexual.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Schinel

Cardui benedicti herba — partea aeriană înflorită a speciei Cnicus benedictus L. = Carduus benedictus Steud., fam. Asteraceae.

Schinel
Conţine principii amare sescviterpenice de tip germacranic (cnicină, benedictină etc.), acizi polifenol–carboxilici (ODP–uri), urme de ulei volatil, triterpene, fitosteroli, tanin, acizi graşi şi rezinici, alcool cerilic.


Tonifică şi mobilizează. Este tonic amar şi stomahic (prin lactonele sescviterpenice), coleretic / colagog (prin ODP–uri). Este folosit în anorexie, digestie lentă, afecţiuni hepatice şi biliare.
De asemenea, este carminativ.
Este antimicrobian şi citotoxic.
În uz extern, se foloseşte pentru arsuri, degerături, plăgi, ulceraţii.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sclipeţi

Potentillae erectae/Tormentillae rhizoma/herba — partea subpământeană/supraterestră a speciei Potentilla erecta (L.) Ršuschel = Potentilla tormentilla Necker, fam. Rosaceae.

Sclipeti
Are patru petale (dispuse în cruce malteză) şi opt sepale, în loc de cinci şi, respectiv, zece cum are Potentilla reptans, şi tulpina erectă, spre deosebire de Potentilla reptans, care are tulpină târâtoare. Este bogată în taninuri mixte şi catehice (15–22%), alături de care conţine flavonozide, antocianozide, proantocianidoli, triterpene pentaciclice. Rizomul conţine un pigment roşu (roşu de tormentilă).


Planta mai este numită şi tormentilă.
Este astringentă, antiinflamatoare, antihemoragică, fiind utilă în diaree, hemoragii, inflamaţii / ulceraţii ale pielii (plăgi, degerături) şi ale mucoaselor digestive (stomatite, gingivite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterocolite, fisuri anale, fistule anale), respiratorii superioare (faringite), genitale (leucoree).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Scorţişoară

Cinnamomi cortex, denumire sub care sunt incluse două produse: Cinnamomi ceylanici cortexşi Cinnamomi cassiae cortex— scoarţele obţinute de pe ramurile arborelui Cinnamomum ceylanicum Blume = Cinnamomum zeylanicum Nees şi, respectiv, Cinnamomum cassia Nees ex Blume = Cinnamomum aromaticum Nees, fam. Lauraceae.

Scortisoara
Conţine ulei volatil (în care predomină aldehida cinamică, alături de alte aldehide aromatice, fenoli, alcooli aromatici, esteri, cumarine), tanin catehic (cinamtanin), proantocianidoli, diterpene; în Cinnamomi ceylanici cortex mai există rezine, glucide simple, amidon, mucilagii; în Cinnamomi cassiae cortex: cinzeilanină, derivaţi fenil–propanici de tip furano–furanic, heterozide mono– şi sescviterpenice, derivaţi flavanici (pe lângă proantocianidoli, oligomeri cu 4–6 unităţi).


Se consideră că are proprietăţi antiulceroase, datorate acidului 3–(2–hidroxi–fenil)–propanoic şi glicozidelor sale care au proprietăţi citoprotectoare sau casiozidei, cinamozidei şi unui derivat heterozidic al trimetoxifenolului.
Are acţiune anticoagulantă.
Este afrodiziacă şi emenagogă; se foloseşte în afecţiuni ginecologice: leucoree, vaginite, oligomenoree.
Este utilizată în afecţiuni digestive: pioree alveolară, aerocolie, colopatii spastice, colopatii fermentative (datorită acţiunilor antiseptică şi carminativă), enterocolite, dizenterii, febră tifoidă, parazitoze intestinale, amoebiaze.
Efectul subtil de creştere a imunităţii şi de protecţie faţă de agresiuni externe se traduce, farmacodinamic, în acţiunea antiinfecţioasă, datorată uleiului volatil: antibacteriană puternică şi cu spectru larg (distruge aproximativ 98% din bacteriile patogene: coci Gram pozitivi, bacili Gram negativi), antivirală, antifungică (faţă de Candida şi Aspergillus, inclusiv faţă de suşele producătoare de aflatoxine; antiparazitară); este utilizată, cu eficienţă maximă sub formă de ulei volatil.
Este utilă în infecţii respiratorii: bronşite, pleurite, viroze, inclusiv gripă.
Este folosită în infecţii urinare cu bacili Gram negativi.
Antipruriginoasă, analgezică, anestezică, se foloseşte extern în înţepături de insecte.
Are efect tonic şi stimulant la nivel respirator, digestiv şi nervos; este simpaticotonică; se utilizează în afecţiuni neuropsihice: impotenţă, astenie, somnolenţă, depresie; extern, se foloseşte în loţiuni şi unguente antireumatice, hiperemiante, revulsive, stimulante; este contraindicată aplicarea pe piele a preparatelor cu ulei de scorţişoară la copii mai mici de 5 ani (este dermocaustică). Este folosită drept aromatizant şi drept condiment alimentar.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Scumpie

Cotini coggygriae folium/cortex — frunzele/scoarţa recoltate de la specia Cotinus coggygria Mill. = Rhus cotinus L., fam. Anacardiaceae.

Scumpie
Conţine taninuri elagice (constituentul principal), alături de flavone, gumi–rezine, substanţe amare.


Taninurile îi imprimă acestei plante proprietăţi astringente, hemostatice, cicatrizante şi antiseptice.
Indicată, intern, în diaree, iar extern, pentru hemoroizi.
Este recomandată în: gastrită, ulcer.
Îndepărtează greaţa, previne vărsăturile şi creşte pofta de mâncare.
Fiind febrifugă, este utilizată în boli febrile. Extern, se foloseşte pentru leziuni ale cavităţii bucale şi ale faringelui: stomatite, gingivite, faringite.
Este preconizată în tratamentul incontinenţei urinare.
Este benefică în afecţiunile hepatice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Silur

Euphrasiae herba — partea aeriană de la Euphrasia officinalisL. = Euphrasia rostkoviana Hayne, fam. Scrophulariaceae.

Silur
Iridoide (aucubozidă, genipozidă, catalpol, luprozidă), flavone, taninuri catehice şi galice, proantocianidoli, acizi polifenolcarboxilici (cafeic, ferulic), ulei volatil, rezine, substanţe azotate (un alcaloid neidentificat, colină, aminoacizi), vitamine (niacină, riboflavină, tiamină, acid ascorbic), β–caroten, substanţe minerale (Fe, Mg, Mn, P, K, Na, Zn, Sn, Si, Al, Ca, Cr, Co), oligoelemente (seleniu).


Este utilă în afecţiunile oculare: conjunctivite, blefarite, traumatisme oculare recente.
Având un minor efect cardiotonic (prin proantocianidoli), este utilă în formele uşoare de insuficienţă cardiacă.
Aucubozida este considerată hepatoprotectoare, silurul fiind indicat în hepatite.
Hipoglicemiantă, este utilă în diabet.
Este antiinflamatoare prin iridoide; antiseptică şi decongestivă prin proantocianidoli şi taninuri.
Stomahică prin iridoide, este recomandată în afecţiuni gastrice funcţionale: gastrite hipoacide etc.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Siminichie

Sennae folium et fructus (folliculi) — foliolele şi păstăile mai multor specii de Cassia: Cassia angustifolia Vahl., Cassia acutifolia Del. = Cassia senna L. şi Cassia obovata Coll., fam. Cesalpinaceae.

Siminichie
Conţine antracenozide (derivaţi de reol, emodol, aloeemodol, crisofanol: senozide, senidol, etc.), flavonozide, poliholozide acide, polioli, derivaţi naftalenici, fitosteroli, ulei volatil, ceruri, taninuri, săruri minerale, rezine cu proprietăţi iritante pentru mucoasa gastrică (şi, de aici, efect emetic).


Mai este cunoscută şi sub denumirea de senna.
În doze de 0,5–2 g, are acţiune laxativă (fructele în special — se folosesc mai ales la copii) sau purgativă (acţiune mai drastică); este utilizată în diferite forme de constipaţie (acută, ocazională, cronică, rebelă la alte tratamente, prin pareză intestinală), dar şi pentru evacuarea intestinului în vederea unor investigaţii (colonoscopie, irigoscopie) ori a unor intervenţii chirurgicale pe colon.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Siminoc

Helichrysi flores — inflorescenţele speciei Helichrysum arenarium (L.) Moench, fam. Asteraceae.

Siminoc
Florile conţin ulei volatil, substanţe amare, flavonoide, taninuri, substanţe minerale.


Este depurativ, diuretic, coleretic, colagog. Este recomandat în afecţiunile biliare. De asemenea, în afecţiunile hepatice: hepatită, icter.
Fiind stomahic, stimulează secreţia gastrică şi pancreatică, fiind util în diverse tipuri de dispepsie, meteorism.
Îndepărtează viermii intestinali.
Ca antiemetic, previne greaţa şi vărsăturile.
Are efect antalgic. Este folosit în gută şi în reumatism.
Este antiinflamatoare.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Slăbănog

Impatiens noli–tangere L., fam. Balsaminaceae.

Slabanog
Compoziţie chimică puţin studiată. Partea aeriană conţine substanţe amare, alcool cerilic, stigmasterine, trigliceride (palmitină, stearină), tanin, glucide simple (glucoză, fructoză), colină, acid fosforic, enzime.


Antiinflamator, hemostatic, este util, în uz intern şi extern, în hemoragii, leucoree, tumefacţii dureroase, dureri reumatice.
Este recomandat şi în durerile de stomac.
Fiind diuretic, este utilizat în: litiaza renală, litiaza vezicală, hematurie.
Fiind laxativ, este util în constipaţie; de asemenea, în hemoroizi, unde contribuie şi efectele antiinflamator şi hemostatic.
Este antiinfecţios, antibacterian.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Soc

Sambuci flores — florile desprinse din inflorescenţe recoltate de la specia Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae.

Soc
Caracteristică este prezenţa heterozidelor cianogene. Mai conţine flavonozide, amine alifatice (imprimă mirosul greţos al florilor proaspăt recoltate), ulei volatil, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, ferulic, clorogenic liber şi glicozidat), acid malic, taninuri, saponozide, poliuronide, mucilagii, săruri minerale, vitamina C.


Florile de soc sunt expectorante (datorită saponozidelor) şi sudorifice, decongestive şi diuretice (datorită flavonozidelor, saponozidelor, acizilor polifenol–carboxilici şi nitratului de potasiu); de asemenea, sunt laxative. Sunt recomandate în obezitate datorită asocierii acţiunilor diuretică, diaforetică şi laxativă; aceeaşi asociere de efecte le recomandă şi ca depurativ, în sensul favorizării eliminării substanţelor toxice–reziduale din organism; ca diuretice, sunt folosite în retenţiile hidrosaline de diverse cauze (cardiace, renale etc.) şi în afecţiunile urinare şi articulare.
Combinaţia de efecte diaforetic (şi, prin aceasta, febrifug), antitusiv (prin sambunigrozidă), expectorant, emolient, antiseptic (prin compuşii volatili) şi, posibil, imunostimulator (prin poliholozide sau lectine) recomandă florile de soc pentru tratamentul virozelor respiratorii (rinite, faringite, laringite, traheobronşite, adenoviroze, gripă).
Sunt considerate antalgice, utile în nevralgia de trigemen, sciatică, periartrita scapulohumerală; li se atribuie, de asemenea, acţiune maturativă, fiind utile în aplicaţii externe pentru furuncule, abcese; tot în aplicaţii externe, se folosesc pentru degerături, crize acute de gută, conjunctivite şi urcioare.
Sunt galactagoge.
Sunt emoliente prin mucilagii.
Sunt folosite mai ales în patologia pediatrică: de la răceli banale (cu senzaţia tipică de nas înfundat) ori constipaţii, până la coşmaruri, pavor nocturn şi crize de astm bronşic (mai ales nocturne).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sor–cu–frate

Melampyrum bihariense A.Kern., Scrophulariaceae.

Sor–cu–frate
Nu am putut găsi informaţii despre utilizarea terapeutică a acestei plante. Mesajul ei subtil este însă atât de important pentru mai toţi oamenii, încât am preferat să–l expunem, chiar dacă nu îi putem găsi şi corespondente biochimice şi farmacodinamice.


Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sovârv

Origani herba — partea aeriană a speciei Origanum vulgare L., fam. Lamiaceae.

Sovarv
Conţine ulei volatil (constituenţi principali: fenoli monoterpenici, în primul rând carvacrol; fenol metil–eteri ş.a.), taninuri, flavone, antociani, triterpene pentaciclice (acid ursolic şi oleanolic), acid cafeic, substanţe amare, săruri minerale.


Sovârvul este utilizat pentru tulburări funcţionale, dar şi pentru afecţiuni organice (mai ales infecţioase) ale tuturor celor trei tracturi ale organismului: respirator, digestiv, urogenital. Sovârvul are efect tonic general, imprimat de fenolii monoterpenici (compuşi cu acţiune electropozitivantă).
Are efect diuretic — este utilizat în afecţiuni urinare: colici renale, cel mai adesea satelite unei litiaze renale.
Are efect antispastic (respirator, digestiv, urinar) şi sedativ asupra sistemului nervos central, în particular asupra centrilor respiratori din trunchiul cerebral; de aceea, este utilizat în stările de nervozitate, inclusiv asociate cu tulburări somatoforme respiratorii (tuse psihogenă, tuse spastică, astm bronşic) sau digestive (diverse variante de dispepsie funcţională şi de colon iritabil).
Sovârvul are efect antiseptic, uleiul său volatil fiind unul dintre cele mai importante antiinfecţioase, utilizat în bolile respiratorii (rinite, faringite , otite, amigdalite, viroze, tuse persistentă, bronşite, acutizări infecţioase ale astmului), digestive (enterocolite) şi urogenitale (infecţii urinare); amplificarea focului digestiv se traduce prin efectul stomahic, care îl face util în afecţiuni digestive: simptome dispeptice, tulburări de motilitate digestivă, gastrite, colici, colopatii spastice, colopatii de fermentaţie, colopatii de putrefacţie; în plus, poate ameliora durerile de dinţi.
Unele surse menţionează utilizarea în aplicaţii locale ca emolient, antipruriginos sau trofic–protector la nivel cutanat.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Splinuţă

Solidaginis summitates — somităţile înflorite ale speciei Solidago virga–aurea L. fam. Asteraceae.

Splinuta
Conţine ulei volatil, saponozide triterpenice, substanţe amare diterpenice, compuşi sescviterpenici (azulene), taninuri catehice, acizi polifenol–carboxilici (ODP–uri: cafeic, clorogenic), flavonozide, cumarine, poliholozidele F1 şi F2 (fructani), heterozide ale saligenolului.


Astringentă, antidiareică, antihemoragică, cicatrizantă prin taninuri; ca antiseptică şi astringentă se foloseşte pentru tratarea leziunilor ulcerative, infectate sau nu, de la nivelul pielii (plăgi) sau mucoaselor, mai ales digestive: leziuni ale cavităţii bucale (afte, stomatite, dar şi în nevralgii dentare), în sindroamele diareice de diverse cauze (enterocolite), inclusiv când se asociază cu hemoragii intestinale (dizenterie etc.); ca astringent (antihemoragic şi cicatrizant), în metroragii.
Antiinflamatoare prin saponozide, azulene şi derivaţi ai saligenolului; heterozidele saligenolului au şi efecte antipiretice, analgezice şi antiagregante plachetare.
Este imunomodulatoare (prin poliholozide) şi antiseptică.
Expectorantă prin saponozide, este utilă în afecţiunile respiratorii; intervine probabil şi efectul antiseptic.
Diuretică prin flavonozide şi saponozide; este utilizată în retenţiile hidrosaline, în afecţiunile urinare (litiază urinară, infecţii urinare — este şi antiseptică) şi reumatismale.
Coleretică şi colagogă prin ODP–uri, este utilă în afecţiunile biliare.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Strugurii ursului

Uvae ursi folium — frunzele de la Arctostaphylos uva–ursi (L.) Spreng. = Arbutus uva ursi L., fam. Ericaceae.

StruguriiUrsului
Conţine arbutozidă şi derivaţi, hidrochinonă, tanin galic, flavone, saponine triterpenice (uvaol, acid ursolic, acid oleanolic), acizi organici (formic şi chinic).


Planta are efect antiseptic urinar prin arbutozidă şi prin derivaţii ei. În plus, este antiinflamatoare prin saponine.
Datorită proprietăţilor diuretice (prin flavone şi saponine) şi antiinfecţioase (arbutozidă), se utilizează în inflamaţiile urogenitale, mai ales de cauză infecţioasă (cistite, pielonefrite, uretrite, leucoree), ca şi în hematurii de cauză inflamatoare, infecţioasă sau iritativă (litiază urinară); pentru alcalinizarea urinei, se administrează concomitent bicarbonat de sodiu: ca antilitiazic, este util în litiaza biliară şi în litiaza urinară, iar ca diuretic în suferinţe articulare (artroze, gută).
Astringentă, antidiareică şi hemostatică prin taninuri, este utilă în inflamaţii ale tractului digestiv: enterocolite.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sulfină

Meliloti herba — partea aeriană a speciei Melilotus officinalis L., fam. Fabaceae.

Sulfina
Conţine cumarine, saponozide triterpenice pentaciclice, flavone, alantoină, acid alantoic, colină, poliholozide (mucilagii), tanin, acizi fenolici.


Are efect fluidifiant şi chiar anticoagulant, cu creşterea debitului venos şi limfatic şi îndepărtarea stazei; sulfina este utilizată mai ales pentru suferinţele venoase (varice, tromboflebite — acţionează atât prin creşterea rezistenţei peretelui venos, cât şi ca anticoagulant) şi consecinţele acestora (insuficienţă venoasă cronică — favorizează reducerea edemului cronic prin creşterea drenajului venos şi limfatic; scade fragilitatea capilarelor suprasolicitate de presiunea crescută în condiţii de insuficienţă venoasă).
Scade permeabilitatea capilară prin cumarine şi taninuri.
Este sedativă, fiind folosită, atât intern, cât şi extern (sub formă de băi), în stări de agitaţie, insomnie.
Ca diuretică (prin flavone şi saponozide), este recomandată pentru eliminarea excesului hidrosalin şi în suferinţele urinare (infecţii/inflamaţii urinare, litiază urinară); în plus, este utilă şi în infecţiile genitale (uretrite).
Ca antispastică (probabil prin cumarine şi/sau flavonoide), este utilizată în tulburările funcţionale digestive; ca sedativă, detensionantă şi antiinflamatoare, este utilă, sub formă de băi, în algiile musculo–tendinoase asociate unor stări de încordare şi suprasolicitare (uneori denumite fibromialgie).
Este antiinflamatoare prin alantoină; unele surse îi atribuie şi acţiune antiseptică.
Vasodilatatoare (prin colină) şi diuretică, are efect hipotensiv, fiind utilă în hipertensiune.
Stimulează sistemul macrofagic mononuclear, crescând activitatea enzimelor proteolitice ale macrofagelor.
Creşte sinteza de ARN, favorizează regenerarea hepatocitelor — este folosită în suferinţele hepatice cronice ca hepatoprotector.
La nivelul tractului respirator, este valorificată mai ales ca antiinflamator (în administrare atât internă, cât şi externă), în faringite, amigdalite, laringite, traheite.
Este utilă în afecţiunile articulare (artroze, gută), atât intern, cât şi extern, sub formă de băi sau de aplicaţii pe articulaţiile dureroase.
Ca astringentă, antiinflamatoare, cicatrizantă, reepitelizantă, antimicrobiană, vindecă leziunile mucoasei bucale (glosită, afte, abcese dentare, gingivite), gastrice (ulcer, gastrită); intestinale (enterocolite).
Ca antiinflamatoare şi astringentă, facilitează vindecarea leziunilor cutanate: răni, contuzii, ulceraţii, abcese, furuncule.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Suliman

Ajugae herba — partea aeriană a speciei Ajuga genevensis L., fam. Lamiaceae.

Suliman
Conţine iridoide (aucubozidă), peste 15% taninuri, ulei volatil, oze, probabil şi antocianozide (ţinând cont de culoare) şi acizi polifenol–carboxilici. Asemănătoare botanic, chimic şi farmacodinamic cu Ajuga reptans L., fam. Lamiaceae (), care conţine iridoide (aucubozidă, ajugol), antocianozide (heterozide ale cianidolului şi ale delfinidolului), 15% taninuri, acizi polifenol–carboxilici (acid rosmarinic), ulei volatil, rezine, oze, substanţe minerale.


Este recomandată, extern, în afecţiuni cutanate: răni, arsuri, ulceraţii, erizipel.
Tot extern, este utilă şi în faringite.
Este antiseptică prin uleiul volatil.
Prin taninuri, este astringentă, cicatrizantă, vulnerară, antidiareică, hemostatică.
Se utilizează în diareea de diverse cauze, mai ales inflamatoare, inclusiv infecţioase (enterocolite).
Extern, este utilă în afecţiuni urogenitale, leucoree în primul rând.
Extern, este folosită în hemoroizi.
Este indicată în afecţiuni respiratorii. Planta este antiinflamatoare (prin iridoide) şi sedativă (prin uleiul volatil); se foloseşte în inflamaţii urogenitale, digestive, respiratorii, cutanate.
Ajuga reptans este considerată utilă în afecţiuni inflamatoare respiratorii: bronşite, astm, pneumonii.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Sunătoare

Hyperici herba — partea aeriană a speciei Hypericum perforatum L., fam. Hypericaceae.

Sunatoare
Conţine naftodiantrone (hipericina — componentul activ principal de culoare roşie–violetă — ş.a.) localizate în punctele negre (pungile secretorii) de pe petale şi frunze, diantrone şi antranoli, ulei volatil localizat în pungile secretorii ale petalelor şi frunzelor (este constituit din a–pinen şi cadinen), alcani, alcanoli, triterpene şi steroli; flavonozide; epicatecol; proantocianidoli; acizi fenol–carboxilici (cinamic, cafeic, clorogenic); carotenoide; vitamina C; derivaţi prenil–floroglucinolici (hiperforină şi adhiperforină); xantone; colină; rezine; substanţe minerale. Culoarea roşie a uleiului şi fluorescenţa sunt date de flavone, xantone şi de naftodiantrone.


Este cicatrizantă (prin flavone, tanin şi carotenoide), antalgică, chiar antinevralgică, antipruriginoasă (prin ulei volatil), antiinflamatoare, dar şi fotosensibilizatoare (prin hipericină şi derivaţii ei), antihemoragică; unii autori consideră că acţiunile antiinflamatoare şi cicatrizantă sunt rezultatul proprietăţilor antioxidante şi antimicrobiene ale hiperforinei şi ale analogilor ei; efectele astringent, antiinflamator, antihemoragic favorizează vindecarea leziunilor inflamatoare / ulcerative (cu pierdere de substanţă) de la nivelul tegumentelor şi al mucoaselor (mai ales digestive, dar şi respiratorii şi urogenitale); sunătoarea este remediul de elecţie când aceste afecţiuni sunt însoţite de dureri de mare intensitate, dar au şi un important determinism psihic de tip depresiv–anxios, care amplifică şi este amplificat de componenta hiperalgică.
Favorizează vindecarea leziunilor cutanate: ulceraţii, inclusiv ulcerul varicos, arsuri şi, în general, orice tip de plăgi.
Este recomandată în afecţiuni digestive: stomatite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterite, colite, inclusiv colită ulceroasă, hemoroizi, leziuni perianale.
Este utilă în bronşite.
Antidepresivă şi euforizantă (prin inhibarea MAO şi/sau a COMT de către hipericină sau de către flavone şi xantone), este utilă pentru cei cu manifestări depresive, dublate de reacţii neurovegetative.
Este diuretică (prin flavone) şi coleretică / colagogă (prin acizii cafeic şi clorogenic), fiind utilă în afecţiunile biliare (colecistite etc.).
Datorită flavonelor, are acţiune capilaro–protectoare.
Este antimicrobiană faţă de stafilococul auriu prin hiperforină şi ulei volatil; datorită hipericinei este antivirală faţă de retrovirusuri, inclusiv HIV–1, virusuri gripale şi herpetice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Susai pădureţ

Myceli herba — partea aeriană a speciei Mycelis muralis (L.) Dumort, fam. Asteraceae.

SusaiPaduret
Compoziţie chimică nestudiată.


Planta mai este cunoscută şi sub denumirea de lăptuci.
Planta este utilizată, în medicina populară, pentru gastrită, ulcer.
În uz extern, este folosită pentru cicatrizarea rănilor şi pentru atenuarea suferinţei musculare posttraumatice.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Şofrănel

Carthami tinctoriae flores — florile speciei Carthamus tinctoriusL., fam. Asteraceae.

Sofranel
Conţin flavonoide (cartamină ş.a. care le imprimă culoarea galbenă şi proprietăţile tinctoriale).


Expectorant şi behic, este recomandat pentru tuse, inclusiv tusea astmatică şi tusea convulsivă.
Este util în virozele respiratorii.
Este antiinflamator; unele surse îl recomandă în afecţiuni hepatice. Este diuretic şi diaforetic.
Este imunostimulator şi bacteriostatic.
Este cicatrizant – facilitează vindecarea rănilor.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Ştevie

Rumicis patientiae folium— frunzele speciei Rumex patientia L., fam. Polygonaceae.

Stevie
Frunzele de ştevie conţin antrachinone (crisofanol, emodol), taninuri, vitamina C, săruri minerale (de Ca, K, Fe, Mg), acizi organici (tartric, oxalic).


Încălzitoare şi purificatoare este deopotrivă laxativă şi astringentă.
Antrachinonele le imprimă proprietăţi laxative / purgative.
Prin taninuri, este astringentă, cicatrizantă, hemostatică, antiseptică, tonică (asupra ţesuturilor parietale, atât musculare, cât şi epiteliale), fiind recomandată când sunt slăbite structurile de rezistenţă (musculatura peretelui abdominal — hernie — sau a organelor interne: uter, tub digestiv) sau structurile de apărare/izolare faţă de mediu: când barierele epiteliale sunt lezate, cu apariţia unor soluţii de continuitate (ulceraţii, răni), hemoragii, inflamaţii (respiratorii, digestive, urogenitale), inclusiv de cauză infecţioasă. Ca astringentă şi antiseptică, este utilă în afecţiuni cutanate: stafilococie, impetigo, erizipel, abcese, plăgi.
Este utilă în menometroragii.
Este recomandată în diabet; fiind purgativă, este utilă în atonia colonică, generatoare de constipaţie.
Este utilă în vulvovaginite, leucoree.
Ştevia este diuretică, purgativă, depurativă.
Este recomandată în hemoptizii, laringite.
Este utilă în enterocolite, hemoroizi.
Este utilă în afecţiunile gastroduodenale, atât ca astringentă (în ulcerul gastric şi în ulcerul duodenal), cât şi ca stomahică şi antiemetică (în atonia gastrică, manifestată prin senzaţie de greutate în stomac, greaţă şi vărsături).
Prin efectul tonic hepatic, sunt utile în afecţiuni hepatice: hepatită, insuficienţă hepatică.
Fiind remineralizantă, tonică, ştevia este utilă în scrofuloză, tuberculoză, scorbut.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala