dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®


Mergeţi la:

Prima pagină  Cauzele psihoemoţionale ale bolilor  Fitoterapia psihocauzală  Matematică subtilă

Talpa gâştei Tarhon Tătăneasă Teci de fasole Tei Tormentilă Traista ciobanului Trandafir Trei fraţi pătaţi Trifoi roşu Troscot Turiţă mare Ţintaură

Talpa gâştei

Leonuri herba — partea aeriană a speciei Leonurus cardiaca L., fam. Lamiaceae.

TalpaGastei
Conţine substanţe amare (lactone) cu structură diterpenică furanică, iridoide, heterozide cardiotonice bufadienolidice, steroli, saponozide, flavonoide, taninuri, acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri), alcaloizi (leonurină, stahidrina), ulei volatil, rezine, acizi flavonici şi alţi acizi organici, vitaminele A, C, E, substanţe minerale.


Are efect antispastic bronşic; se utilizează în afecţiunile respiratorii organice sau funcţionale, manifestate prin dispnee/bronhospasm: astm bronşic, dispnee funcţională.
Corespunzător, în plan fizic, are acţiune liniştitoare generală, asupra sistemului nervos central, ca şi asupra inimii şi a stomacului; este sedativă şi antispastică prin iridoide; este utilizată în tulburările nevrotice, în particular în cele anxios–depresive, mai ales când apar fenomene de somatizare (numite şi distonii neurovegetative), în special cardiovasculare, dar şi respiratorii şi digestive (mai ales gastrice); de asemenea, în tulburările de menopauză (are şi un efect uterotonic, probabil prin leonurină).
Extern, este cicatrizantă, antiinflamatoare şi antiseptică, fiind folosită în aplicaţii la nivelul rănilor, contuziilor, arsurilor.
Are efect cardiotonic (prin glicozidele tonicardiace, posibil şi prin lactonele diterpenice), vasodilatator coronarian şi periferic, hipotensiv, antiaritmic şi sedativ; este recomandată în afecţiunile cardiovasculare organice (cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă) şi funcţionale (palpitaţii, angor funcţional, salturi tensionale, acrocianoză).
În aplicaţii externe, se foloseşte şi pentru dureri reumatice.
Are acţiune diuretică prin flavonozide şi saponozide; unele surse recomandă utilizarea în afecţiuni ale prostatei.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Tarhon

Dracunculi herba et aetheroleum — partea aeriană înflorită şi uleiul volatil de la Artemisia dracunculus L., fam. Asteraceae.

Tarhon
Compuşii aromatici de tip fenol–metil–eteri sunt principalul constituent al uleiului volatil. Conţine, de asemenea, cumarine.


Are acţiune antialergică şi antiinfecţioasă: puternic antivirală, antibacteriană.
Este carminativ şi antispastic de tip parasimpaticolitic, datorită compuşilor volatili; este utilizat pentru tulburări digestive: aerofagie, aerocolie, flatulenţă, colici, colopatie spastică, colopatie de fermentaţie.
Pentru acţiunea diuretică este recomandat în diferite forme de retenţie hidrosalină: în afecţiuni cardiace, renourinare, hepatice, inclusiv în diverse tipuri de ascită.
Are o savoare particulară, legată de compuşii volatili, tarhonul fiind folosit drept condiment în anorexie şi pentru a da gust mâncărurilor în cadrul regimului hiposodat. Creşte pofta de mâncare. Stimulează funcţia digestivă — amplifică focul digestiv, mai ales la nivelul stomacului; este util în hipotonia/hiposecreţia gastrică.
Este util în tulburările neurovegetative cu fond psihic.
Exercită acţiuni antalgice şi antiinflamatoare. Este folosit pentru dureri diverse: dureri reumatice, nevralgii, inclusiv sciatică, dismenoree, dureri premenstruale, dureri gastrice, dureri intestinale, dureri de cap, dureri de dinţi.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Tătăneasă

Symphyti radix — rădăcina speciei Symphytum officinale L. = Symphytum consolida Gueldenst. ex Ledeb., fam. Boraginaceae.

Tataneasa
Conţine alantoină, carotenoide, taninuri catehice, compuşi fenol–carboxilici (acid cafeic şi clorogenic), compuşi triterpenici, aminoacizi, urme de ulei volatil, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosina, consolicina, consolidina, cinoglosina şi o serie de necine nesaturate).


Este cicatrizantă, antiinflamatoare, emolientă (prin alantoină, carotenoide, taninuri catehice, compuşi triterpenici şi mucilagii); este utilizată în afecţiuni inflamatoare mai ales cu prezenţa unor soluţii de continuitate şi cu pierderi de sânge (eroziuni, ulceraţii, ulcere) la nivelul mucoaselor (mai ales digestive, dar şi respiratorii şi urinare), semimucoaselor sau tegumentelor; decoctul şi tinctura preparate din rădăcinile de tătăneasă proaspete sau uscate se folosesc sub forma compreselor sau pentru prepararea unguentelor, care se aplică extern în diverse traumatisme, nevralgii, hematoame şi, mai ales, pentru fracturi, favorizând formarea calusului.
Este antihemoragică prin taninuri.
Este utilă în afecţiunile digestive: stomatite, parodontoze, faringite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, hemoragii digestive.
Datorită taninurilor este utilă în enterocolite (fiind antidiareică) şi în hemoroizi, mai ales sângerânzi.
În uz extern, se utilizează pentru diferite alte tipuri de leziuni cu sau fără soluţii de continuitate şi sângerare la nivelul tegumentului (contuzii, răni, arsuri, fisuri, inclusiv fisuri anale, excoriaţii, eczeme, psoriazis, şi chiar cancer de piele), inclusiv în cele din cadrul suferinţelor venoase (tromboflebiteulcer varicos) sau arteriale (arterită).
Este recomandată în gută şi în spondilita anchilozantă; în aplicaţii externe, unii autori o menţionează pentru suferinţele articulare: artroze, artrite, entorse, luxaţii.
Este expectorantă fiind folosită şi în afecţiuni respiratorii (bronşite), mai ales însoţite de hemoptizii.
Fără a fi un produs frecvent folosit în afecţiunile urinare, se poate fructifica efectul cicatrizant mai ales al alantoinei.
Unele surse o menţionează ca remediu în cancer cu diverse localizări; efectul antitumoral se datorează alcaloizilor. Alcaloizii simfitocinoglosina, cinoglosina, consolicina, consolidina au acţiune paralizant centrală, iar necinelor li se atribuie proprietăţi hepatotoxice şi cancerigene.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Teci de fasole

Phaseoli fructus sine seminibus — păstăile lipsite de seminţe ale speciei Phaseolus vulgaris L., fam. Fabaceae.

TeciDeFasole
Conţin aminoacizi (arginină, asparagină, tirozină, triptofan, betaină, lizină ş.a.), vitamina C, acid silicic şi fosforic, săruri minerale, cca. 50% hemiceluloză.


Tecile de fasole sunt diuretice şi depurative; ca diuretice, sunt utile în eliminarea excesului de sare şi apă din organism, manifestat sau nu ca edeme (de diferite cauze: renale, cardiace — unele surse le atribuie şi efect tonicardiac — etc.), în afecţiuni urinare (în care intervine şi efectul antiseptic urinar: sunt utile în infecţii/inflamaţii urinare) şi în cele reumatismale (artroze, gută); acţiunea depurativă (de favorizare a eliminării substanţelor toxice reziduale din mediul intern al organismului) face util acest produs în afecţiunile cutanate (acnee, furunculoză) şi în cele metabolice: diabet (mai ales conex cu efectul antidiabetic), gută (în cooperarea cu efectul uricozuric), obezitate, ateroscleroză.
Au acţiune antidiabetică.
Prin conţinutul de aminoacizi şi săruri, tecile de fasole sunt nutritive, energizante, remineralizante.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Tei

Tiliae flores — flori (inflorescenţele cu sau fără bractee) recoltate de la diverse specii din genul Tilia: Tilia tomentosa Moench. = Tilia argentea Desf. = Tilia alba W. et K. = tei alb, Tilia cordata Mill. = Tilia europaea L. = Tilia parvifolia Ehrh. = tei roşu, Tilia platyphyllos Scop. = Tilia grandifolia Ehrh. = tei mare, fam. Tiliaceae.

Tei
Conţine mucilagii, flavonozide, proantociani; taninuri galice şi catehice; ulei volatil (mirosul plăcut este imprimat de farnesol); triterpene pentaciclice; cumarine; floroglucinol.


Florile de tei au efect emolient (mucilagii) şi antiinflamator (triterpene), care, alături de acţiunile expectorantă şi behică, diaforetică (farnesol), febrifugă şi imunostimulatoare (poliholozide) sunt utilizate mai ales în afecţiuni respiratorii (faringită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse de diverse cauze, viroze respiratorii).
Sunt antispastice (prin flavone) şi sedative (prin farnesol acetilat), florile de tei regenerează psihic şi mental, fiind utile în tulburările neuropsihice (nevroze, anxietate, insomnie, agitaţie), inclusiv cu manifestări somatoforme: tulburări de motilitate biliară, simptome cardiace (palpitaţii, dureri precordiale, dispnee), cefalee (inclusiv migrene).
Fiind şi diuretice, sunt utile în afecţiunile urinare (mai ales când există un fond de agitaţie şi insomnie şi/sau o afecţiune respiratorie asociată).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Traista ciobanului

Bursae pastoris herba — partea aeriană a speciei Capsella bursa–pastoris (L.) Medik., fam. Brassicaceae.

TraistaCiobanului
Conţine alcaloizi, amine parasimpaticomimetice (acetilcolină, colină), vitamina B1, substanţe tanante, rezine, flavonoide, săruri de potasiu, acid fumaric, acid protocatehic.


Traista ciobanului purifică sfera genitală, este vasoconstrictoare la nivelul uterului, dar vasodilatatoare la nivelul inimii: reduce afluxul fluidic pe nivelul sexual, dar îl creşte pe nivelul afectivităţii superioare; are o acţiune reglatoare asupra tensiunii arteriale, fiind utilă atât în hipotensiune, cât şi în hipertensiunea arterială; este utilă în ateroscleroză. focului
Flavonele, mai ales rutinozidul scad permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare.
Este uşor diuretică prin flavonoide şi sărurile de potasiu — este recomandată în afecţiunile urinare.
Astringentă (prin substanţele tanante), acţionează antidiareic, vasoconstrictor şi hemostatic; opreşte hemoragiile, mai ales cele uterine (recomandată în menometroragii); se pare că principiile hemostatice nu există în planta proaspătă, ci se formează în timpul uscării plantei.
Unele surse menţionează efecte antitumorale, atribuite acidului fumaric.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Trandafir

Rosae petalum — petalele florilor recoltate de la specia Rosa centifolia L., eventual şi de la Rosa damascena Mill., fam. Rosaceae.

Trandafir
Conţine ulei volatil, taninuri, pectine, glucide, acid malic, acid citric, vitaminele A, B2, C, K, PP, săruri de K, Ca, Fe, Mg. Uleiul volatil conţine alcooli (citronelol, geraniol, nerol, linalol) şi aldehide monoterpenice, fenol–metil–eteri (eugenol).


Petalele de trandafir, atât în uz intern, cât şi în aplicaţii externe, au efect astringent, hemostatic, antiinflamator / decongestiv, cicatrizant (prin taninuri), antiseptic / dezinfectant (prin uleiul volatil), antipiretic, fiind utilizate în afecţiuni inflamatoare (de cauză infecţioasă sau nu) oculare, vaginale, bucale (glosită, stomatită, afte, inclusiv de cauză fungică), digestive (diareea de diverse cauze, inclusiv infecţioase — enterocolite), respiratorii superioare (viroze respiratorii, faringită, amigdalită) şi inferioare (astm, bronşită, bronşectazii, inclusiv manifestate prin hemoptizie), cutanate (plăgi).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Trei fraţi pătaţi

Violae tricoloris herba — partea aeriană înflorită de la Viola tricolor L., fam. Violaceae.

TreiFratiPatati
Conţine flavonozide; antocianozide; saponozide triterpenice pentaciclice; ulei volatil; carotenoide; o heterozidă a salicilatului de metil; un alcaloid denumit violina.


Efectul farmacodinamic cel mai caracteristic este cel antialergic, fiind de ales în astm bronşic, eczeme, alergii digestive etc.
Planta este recomandată în afecţiuni cutanate: dermatoze, urticarie, furunculoze, acnee, psoriazis, herpes.
Este utilizată în suferinţe reumatice.
Are acţiunei diuretică, susţinută de flavonoide şi de saponozide. Este utilizată în stările de retenţie hidrosalină, asociate sau nu cu edeme. De asemenea, este folositoare în afecţiunile urinare: nefrite etc.
Are efect expectorant datorat saponozidelor; este utilizată în boli respiratorii inflamatoare (astmul bronşic, în primul rând), mai ales în cele cu o componentă alergică, acţionând favorabil şi asupra unor simptome precum febra, tusea uscată.
Este febrifugă, mai ales prin salicilatul de metil; este coleretică, favorizând eliminarea stazei biliare; i se atribuie un rol în tratamentul tahicardiilor.
Prin combinaţia de efecte diuretic, sudorific, coleretic / colagog, expectorant şi laxativ, trei fraţi pătaţi este unul dintre cele mai importante depurative, exercitând o acţiune generală de eliminare a substanţelor toxice din mediul intern; de aceea, planta este utilizată în afecţiunile considerate că au ca substrat sau că determină o încărcare a organismului cu reziduuri sau cu substanţe toxice: afecţiunile cutanate, reumatismale, maladiile imune şi alergice, constipaţia, staza biliară.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Trifoi roşu

Trifolii rubi flos — florile speciei Trifolium pratense L., fam. Fabaceae.

TrifoiRosu
Conţine saponozide triterpenice, flavonozide, linamarozidă, ulei volatil.


Cea mai importantă acţiune a trifoiulului roşu o constituie cea dezintoxicantă şi tonică generală, valorificată în tratamentul stărilor toxice, în bolile sistemice cronice, fie ele infecţioase, autoimune ori neoplazice.
Trifoiul roşu este recomandat în afecţiuni reumatice: artroze, artrite, gută, spondilită anchilozantă.
Are acţiune antiinflamatoare (triterpene).
Unii autori menţionează efect antispastic digestiv; ca antiinfecţios, este recomandat în enterocolite.
Are acţiune antiinfecţioasă prin compuşii volatili.
Este expectorant (triterpene) şi antitusiv; unii autori menţionează efect antispastic bronşic; este recomandat în afecţiunile respiratorii: astm, bronşită, tuse de diverse cauze.
Fiind diuretic (prin triterpene şi flavonozide), este folosit în tratamentul afecţiunilor urinare inflamatoare.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Troscot

Polygoni avicularis herba — partea aeriană înflorită a speciei Polygonum aviculare L., fam. Polygonaceae.

Troscot
Conţine flavonozide, taninuri, derivaţi antrachinonici, rezine, ceruri, steroli, glucide, mucilagii, acizi organici, vitamina C, săruri minerale (între care predomină dioxidul de siliciu), urme de ulei esenţial.


Diuretic datorită flavonoidelor, este folosit în stările de retenţie azotată, retenţie hidrosalină, dar şi în afecţiuni articulare, inclusiv în gută; având şi un efect hipotensiv, este recomandat în suferinţe cardiovasculare: hipertensiune, insuficienţă cardiacă; astringent prin taninuri, este hemostatic, scade inflamaţia şi promovează repararea leziunilor cu refacerea integrităţii mucoaselor, fiind util în probleme digestive (diaree, hemoragii digestive, ulcer gastric, ulcer duodenal), ginecologice (menometroragii).
Troscotul este tonic general, remineralizant şi hrănitor datorită sărurilor minerale, vitaminei C şi substanţelor nutritive, fiind benefic în stări de astenie, suprasolicitare, convalescenţă prelungită după boli debilitante, maladii cronice, inclusiv tuberculoză.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Turiţă mare

Agrimoniae herba — partea aeriană înflorită de la specia Agrimonia eupatoria L., fam. Rosaceae.

TuritaMare
Conţine taninuri catehice, flavonozide, izocumarine, cantităţi mici de ulei volatil, gume, saponozide triterpenice pentaciclice, substanţe amare, acid nicotinic, vitamine (C, K), dioxid de siliciu.


Spălarea de convenienţele sociale corespunde în plan fizic efectului diuretic (şi uricozuric), datorat sinergiei dintre flavonoide, saponine; turiţa mare este utilă în afecţiuni urinare: litiază urinară etc.
Deblocarea pornirilor profunde se corelează cu acţiunea coleretică / colagogă; este utilă în afecţiuni biliare (tulburări de motilitate biliară, colecistopatii cronice, litiază biliară) şi hepatice (hepatite cronice, ciroze); de ales când se asociază enterocolite şi mai cu seamă o diateză hemoragipară, în special legat de complicaţiile digestive superioare ale cirozei: gastropatie portal hipertensivă, varice esofagiene .
Are acţiune astringentă (imprimată de taninuri) şi toate efectele ei colaterale: antidiareic, antihemoragic, cicatrizant / reepitelizant, antiinflamator; se administrează intern în inflamaţii digestive (enterocolite etc.) şi în hemoragii digestive, iar în aplicaţii externe pentru leziuni anale şi perianale, inclusiv în hemoroizi.
Prin efectele astringent şi cicatrizant, este utilă în afecţiuni cutanate: răni, contuzii, muşcături de şarpe, muşcături/înţepături de insecte, alergii cutanate, ulcer varicos, tumori cutanate etc.
Este utilă în afecţiuni articulare (inflamatoare: artrite, gută; traumatice, în aplicaţii externe: entorse, luxaţii) şi abarticulare (musculare etc.).
Unele surse indică şi o acţiune hipoglicemiantă, recomandând–o în diabet şi lărgind astfel sfera indicaţiilor metabolice, alături de diateza urică; utilizarea în obezitate este grevată de efectul, adesea nedorit, multe persoane obeze fiind şi aşa constipate.
Este utilizată în afecţiunile venoase (întăreşte şi favorizează regenerarea peretelui vascular), inclusiv în complicaţiile acestora (ulcer varicos).
Este folosită în aplicaţii externe la nivelul gurii (stomatite, glosite, afte, gingivite), faringelui (faringite, amigdalite).
Are efect antiviral — este recomandată în viroze.
Este stomahică, stimulează secreţiile digestive şi creşte apetitul; este benefică în anorexie şi în hipoaciditatea gastrică.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Ţintaură

Centauri herba — părţile aeriene înflorite recoltate de la Centaurium umbellatum Gillib. = Erythrea centaurium (L.) Pers., fam. Gentianaceae.

Tintaura
Conţine principii amare cu structură secoiridoidică, eritrocentaurina, xantone polisubstituite, flavonoide, alcaloizi, lactone, triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acizi graşi, substanţe minerale.


Efectul dinamizator se reflectă în creşterea tonusului simpatic şi în stimularea circulaţiei sanguine (creşte tonusul vaselor periferice) şi a funcţiilor digestive: creşte secreţia şi motilitatea gastrică (stomahic şi tonic–aperitiv) şi biliară (coleretic / colagog) şi pofta de mâncare (utilă la pacienţii cu hipotonie/hiposecreţie gastrică, anorexie, hipotonie biliară).
Ţintaura este un febrifug recunoscut, fiind utilizată în viroze (gripă, răceli etc.), dar şi în malarie (intervine probabil şi o acţiune antiparazitară); sub formă de clisme, se foloseşte pentru eliminarea oxiurilor.
Înlătură apa excesivă, fiind diuretică şi sudorifică.
Este utilizată extern în nevralgia sciatică, răni şi eczeme.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala