dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

Afin

Conţine arbutozidă (deşi unii autori contestă prezenţa arbutozidei în frunzele de afin); saponine triterpenice; taninuri; flavonoide; derivaţi polifenol–carboxilici (acid chinic, cafeic, clorogenic); derivaţi salicilaţi (monotropitozidă); iridoide.

Frunzele de afin sunt utile în diabet, fiind hipoglicemiante, datorită unei glicozide a acidului galic (neomirtilina), cu acţiune probabil de tip biguanidic, crescând eficienţa periferică a insulinei. În plus, au efect hipolipemiant. De acea, sunt indicate la pacienţii cu ( sindrom dismetabolic: (diabet, dislipidemie, obezitate), eventual şi cu hipertensiune şi/sau retenţie hidrosalină, când intervine favorabil şi acţiunea diuretică, datorată flavonelor.
Ca diuretice, sunt recomandate în afecţiuni urinare şi reumatismale. Sunt antiinflamatoare prin triterpene şi antiseptice urinare prin arbutozidă şi derivaţii ei. Sunt utilizate în infecţii / inflamaţii urogenitale.
Ca astringente (datorită taninurilor), au acţiune antidiareică şi hemostatică, fiind recomandate în sindroamele diareice.

Albăstrele

Conţine antocianozide (heterozide ale cianidolului) şi protocianozide (cianocentaurozida – formată din antocianozide, biflavonoide, pectine şi fier), flavone, principii amare lactonice (centaurină = cnicină, cicorină), poliine, protide, acizi organici, poliholozide (mucilagii), săruri de K şi Mg.

Sunt utilizate în principal ca antiinflamatoare şi calmante (conţin mucilagii), mai ales în afecţiuni ale ochilor : în blefarite, conjunctivite, iritaţii oculare. Au şi efect antibiotic prin poliine.
Reglează permeabilitatea vasculară prin flavonoide şi mai ales prin antocianozide.
Ca astringente (prin taninuri), sunt folosite în diaree, mai ales în cea infecţioasă (enterocolite).
Conţin substanţe amare (lactone), fiind recomandate de unii autori în bolile hepatobiliare.
Gustul amar determină, reactiv, o amplificare a focului digestiv. Ca urmare, albăstrelele sunt tonic–amare şi aperitive, fiind utilizate în anorexii şi în stările de scădere a funcţiei gastrice (hiposecreţie/hipomotilitate gastrică).
Fiind diuretice (datorită flavonoidelor), sunt utile în afecţiunile urinare.

Aloe

Conţine derivaţi antracenozidici (glucozide ale aloeemodol antronei, majoritară fiind aloina, o C–glucozidă denumită capaloină), rezine, derivaţi ai g–cromonei (aloesonă şi C–glicozidele acesteia: aloerezine = aloezine), derivaţi ai 6–fenil–piran–2–onei (aloenină), derivaţi ai nafto–[2,3–c]–furanului, săruri minerale, urme de ulei volatil, apă (5–10%). Exsudatul mucilaginos conţine mono– şi poliholozide, tanin, enzime, steroli, acizi organici, saponozide, vitamine.

Fiind astringentă (prin taninuri), este cicatrizantă.
Prin gustul amar, are acţiune tonic–amară, stomahică (este utilă în hipotonia gastrică) şi colagogă (este utilă în afecţiunile hepatobiliare) – în doze mici (0,01–0,02 g).
Prin gelul dulceag, are efect emolient. În doze mici, este utilizată în suferinţe gastrice (gastrită şi ulcer gastric).
Este recomandată în colite.
Extractul de Aloe (încorporat în gel) sau aloina sunt folosite pentru tratamentul afecţiunilor cutanate (răni, eczeme etc.), prin aplicaţii pe piele sau subcutanat; este mult utilizat în cosmetică.
Extern, este folosită în afecţiunile oculare.
Este utilă în parodontoze.
Este laxativă la doze de 0,10–0,25 g şi purgativă drastică la doze de 0,25–1 g (stimulează peristaltismul intestinului gros prin antracenozide), fiind utilizată în constipaţii.
În doze crescute este ocitocică.

Alun

Frunzele conţin miricetină, leucoantociani, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic), miricitrină, cvercitrină, betulină, ulei volatil, glucide, substanţe minerale.

Acţiunile vasoconstrictoare, antihemoragică, antibacteriană, antiinflamatoare, antiedematoasă, cicatrizantă, fac frunzele de alun utile în afecţiunile venoase (hemoroizi, varice, edeme prin insuficienţă venoasă cronică) şi în hemoragiile interne uşoare (mai ales de cauză venoasă).
În uz extern, frunzele de alun sunt utile în afecţiunile cutanate vasculare (eritrocianoză a membrelor inferioare), inflamatoare (eczeme, ulceraţii, impetigo şi alte infecţii cutanate) sau mixte (periflebită).

Ammi

Conţine furanocromone (kelină, visnagină ş.a.), piranocumarine (visnadină ş.a.) şi derivaţi de izofuranocumarine, flavone, cromolinat de sodiu, furanocetofenone, urme de ulei volatil, lipide, protide, glucide.

Este utilă în manifestările spastice/colicative de la nivel respirator, digestiv, urinar, cardiac (coronarian). Prin efectul spasmolitic al kelinei, relaxează musculatura netedă, mai ales de la nivelul structurilor tubulare (artere, tract respirator, digestiv, urinar). Efectul antispastic este valorificat în colicile biliare, în colicile renale (planta are şi acţiune diuretică datorită flavonelor), în colopatiile spastice (forme de colon iritabil cu predominanţa durerilor colicative intestinale); în plus, are şi acţiune antihelmintică.
Cromolinatul de sodiu este bronhodilatator. Ammi visnaga este folosită în astmul bronşic.
Fiind coronarodilatatoare (prin visnadina), este utilă în ischemia miocardică (mai ales prin mecanism vasospastic, cum este angina Prinzmetal).

Anason

Conţine ulei volatil (care include principalii compuşi activi, între care predomină fenol metil–eterii), ulei gras, steroli, cumarine, flavone, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), proteine, glucide simple şi poliholozide (amidon, pectine).

Uleiul volatil are acţiune estrogenă intensă şi emenagogă prin dianetol; este afrodiziac; este utilizat în afecţiuni ginecologice: amenoree, oligomenoree, dismenoree, tulburări de premenopauză şi menopauză.
Influenţează funcţiile adenohipofizei şi are un efect general de stimulare a secreţiilor glandelor exocrine: mamare, digestive, bronşice.
Este antiseptic, bactericid; vermifug. Este recomandat în parazitoze intestinale.
Fiind galactagog (stimulează secreţia lactată deficitară), este util în hipogalactie.
Ca antispastic (datorită uleiului volatil), este util în afecţiunile cu tentă spastică digestive, respiratorii, cardiace.
Ca stomahic, este recomandat în tulburările dispeptice.
Este util în afecţiunile respiratorii (inclusiv în cele funcţionale): dispnee psihogenă, astm bronşic, bronşită astmatiformă, tuse spastică.
Fiind antalgic, este recomandat pentru durerile cu variate localizări.
În doze mici, are o acţiune tonică şi stimulantă (prin acţiunea electropozitivantă a fenol metil–eterilor) la nivel cardiac, respirator, psiho–neuro–endocrin, sexual; în sfera neuropsihică este util când există o tentă de hipomotilitate: paralizii şi mai cu seamă false paralizii (având substrat funcţional); de asemenea, este util şi în alte tulburări neurovegetative, inclusiv în cele catalogate, cel mai adesea eronat, drept spasmofilie; în doze mari, uleiul eteric devine puternic psihoactiv, mergând până la a genera efecte stupefiante minore.
Este util pentru simptomele cardiace funcţionale: palpitaţii şi dureri precordiale funcţionale (mimând dureri anginoase).
Echilibrează în egală măsură apa, focul şi aerul, fiind diuretic, expectorant, colagog – coleretic, carminativ; hrăneşte şi curăţă umorile, ca şi traiectele subtile şi grosiere: sistemul nervos, tractul respirator şi digestiv.
Este recomandat în tulburările digestive funcţionale caracterizate prin acumulare de gaze în lumenul digestiv şi prin dureri colicative: aerofagie, aerocolie, meteorism, colopatie spastică, inclusiv în colicile digestive la sugari.

Angelică

Conţine cumarine simple, furanocumarine (cu acţiune), flavonoide, ulei volatil (predomină monoterpenele), esteri ai unor acizi organici, lactone macrociclice (cu miros de ambră), acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), glucide, steroli, rezine.

Fiind stomahică, tonic–amară, eupeptică (prin lactone) – este utilizată în hipotonia/hiposecreţia gastrică, manifestată prin senzaţie de greutate/plenitudine (din cauza stazei gastrice), greaţă şi vărsături, anorexie.
Este revulsivă (prin uleiul volatil).
Este recomandată în erupţii tegumentare.
Elimină apa excesivă, fiind sudorifică şi diuretică.
Fiind excitant cerebrală (prin uleiul volatil) în doze mici, este utilă în astenie; în doze mari, este şi stupefiantă şi depresivă, unele surse chiar recomandând–o în isterie.
Pe de altă parte, protejează şi alină, fiind analgezică şi antiinflamatoare prin cumarine; ameliorează durerea din nevralgii, reumatism.
Elimină aerul excesiv, având efect antispastic, mai ales la nivel uterin (este utilă în dismenoree), dar şi la nivel intestinal (este şi carminativă), fiind folosită în flatulenţă, meteorism, eructaţii, colici intestinale, colici gastrice.

Anghinare

Conţine polifenoli (derivaţi cafeil–chinici); flavone; principii amare azulenogene; compuşi triterpenici, steroli (b–sitosterol, stigmasterol), un sapogenol steroidic, tanin, mucilagii, pectine, aminoacizi, glucide, acizi organici, enzime.

Este antialergică (cinarina inhibă activarea complementului).
Este bacteriostatică faţă de Salmonella, Staphylococcus, Proteus. Sublimează manifesările fierbinţi: este febrifugă prin substanţele amare azulenogene, coleretică prin polifenoli, antiinflamatoare prin triterpene şi prin sapogenolul steroidic.
Sublimează manifesările apoase: diuretică prin flavone.
Este utilă în bolile cardiovasculare satelite aterosclerozei, inclusiv în hipertensiunea arterială (este antihipertensivă şi diuretică), mai ales când aceasta este acompaniată de perturbări metabolice.
Este indicată în constipaţie (este laxativă) şi în hemoroizi.
Este utilă în obezitate, dislipidemie (este hipolipemiantă şi hipocolesterolemiantă, cinarina fiind un inhibitor al lipolizei de tip acid nicotinic, fără a avea însă efectele adverse ale acestuia), diabet (unele surse îi atribuie şi efecte antidiabetice), adesea asociate între ele, constituind sindroame dismetabolice complexe, cel mai cunoscut fiind aşa–zisul sindrom X.
Este utilizată în tratamentul afecţiunilor biliare funcţionale (tulburări ale motilităţii biliare – nu are doar acţiune coleretică / colagogă, ci şi reglatoare asupra secreţiei biliare, adică amficoleretică) sau inflamatoare (colecistite, angiocolite) – sunt valorificate acţiunile coleretică / colagogă şi cea antibacteriană.
Dată fiind acţiunea antibacteriană, este utilă în enterocolite.
Are o pregnantă acţiune stomahică, tonic amară (prin cinaropicrină şi derivaţi), coleretică, colagogă, hepatoprotectoare (datorită derivaţilor cafeici); stimulează funcţia şi motilitatea stomacului, a intestinului subţire, a pancreasului, a ficatului şi a veziculei biliare.
Este un remediu important în afecţiuni hepatice cronice (dar şi acute) cu insuficienţă hepatică, fie în stadiul de hepatită cronică, fie de ciroză; este foarte utilă în steatoza hepatică.
Prin efectele antialergic şi depurativ complex, este utilă în afecţiuni cutanate (erupţii alergice, acnee, furunculoză), mai ales dacă acestea apar la o persoană dismetabolică sau cu o afecţiune hepatobiliară.
Prin efectele diuretic, coleretic, laxativ, anghinarea este un important depurativ; favorizând eliminarea deşeurilor toxice din mediul intern al organismului, este utilă în cele mai frecvente boli metabolice.

Armurariu

Fructele (achene) conţin flavanonol lignani (1,5–3%), flavonoli (cvercetol) şi flavanonoli (taxifolină). Flavanonol lignani rezultă prin condensarea taxifolinei cu alcoolul coniferilic – amestecul acestor constituenţi poartă numele de silimarină, fiind alcătuit din silibină, silidianină, silicristină etc., alături de lipide, proteine, oze.

Este util în stările de convalescenţă, debilitate, devitalizare. Este tonic sexual masculin.
Este antihepatotoxic, hepatoregenerator, tonic hepatic (prin silimarină), inhibă peroxidarea lipidelor, având astfel un efect stabilizator de membrană; este folosit în boli hepatice (hepatite cronice active, de cauză atât virală, cât şi alcoolică, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică); se asociază preventiv unor medicamente având un potenţial hepatotoxic.

Arnică

Conţine ulei volatil, lactone sescviterpenice (0,2–0,5% helenalina etc.), triterpene pentaciclice, fitosteroli, carotenoide, flavonozide, procianidoli, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), taninuri, poliine, compuşi azotaţi (colină, betaină, trimetilamină), oze şi poliholozide, acizi graşi şi alcani.

Este colagogă – coleretică prin acizii polifenol–carboxilici şi diuretică prin flavone; este antihelmintică, fiind recomandată în parazitoze intestinale.
Utilizată în stările de scădere a forţei musculare: pareze, paralizii, de regulă pe fond de ateroscleroză cerebrală – are acţiune stimulantă.
Fiind hipotensivă prin flavone şi colină, este utilă în hipertensiune arterială.
Este utilizată în bronşite cronice, inclusiv tabagice; de asemenea în faringite cronice şi stări febrile moderate.
Prin antociani, este tonicardiacă, creşte fluxul coronarian; şi în plus este hipocolesterolemiantă (prin acizii polifenol–carboxilici) şi stimulează respiraţia; este întrebuinţată în insuficienţa cardiacă, mai ales asociată cu boala coronariană (este considerată a fi a doua ca eficienţă după păducel).
Este folosită pentru resorbţia acumulărilor patologice (sânge, plasmă, exsudat inflamator) generate de traumatisme sau inflamaţii (lactonele sescviterpenice inhibă migrarea neutrofilelor şi ruperea membranelor lizozomale; de asemenea, a fost semnalat şi un efect antiagregant trombocitar); este antibacteriană şi antifungică (lactone sescviterpenice, poliine, polifenoli), antiinflamatoare şi cicatrizantă (ulei volatil, flavonoide, carotenoide) asemenea preparatelor de echinacea, antiechimotică (lactone sescviterpenice), analgezică (ulei volatil); aplicată local (– acolo unde nu există soluţii de continuitate – şi la distanţă de ochi sau de gură), ameliorează durerea şi edemul inflamator: echimoze, hematoame, contuzii, entorse, degerături, fracturi închise (în general, orice tumefacţie dureroasă), mialgii, artralgii (artroză, artrite), nevralgii.

Bătrâniş

Conţine ulei volatil, colină, acizi organici, săruri minerale.

Elimină sau usucă apa excesivă, ceea ce se reflectă în efectele diuretic şi astringent; este şi hemostatică. Focalizează, împiedică dispersarea – este util în controlarea potenţialului sexual, dar şi ca afrodiziac.
Acţiune echilibrantă asupra planului sexual/social îl face util în afecţiunile tractului urinar (cistite, glomerulonefrite) şi genital (menometroragii). Elimină rigiditatea de la nivelele subtil, energetic şi fizic, fiind eficient în afecţiuni reumatice.

Boz

Florile conţin rutozid, amine, derivaţi fenolici. Tulpina şi frunzele conţin ulei volatil, saponine, tanoizi, substanţe amare. Rizomul şi rădăcinile conţin urme de ulei volatil, acid valerianic, saponozide, tanin, substanţe amare. Fructele conţin urme de ulei volatil, acid tartric, acid malic, antocianozide.

Ca analgezic şi antiinflamator se foloseşte în răni, contuzii, dureri de dinţi, dureri musculare, dureri articulare, dureri periarticulare (inclusiv periartrită scapulohumerală); ca antialergic este util în înţepăturile de insecte; este considerat antispastic.
Este în primul rând un important depurativ, toate părţile ei conţinând principii active cu proprietăţi diuretice (utile în afecţiuni renale, retenţie hidrosalină : edeme, ascită), laxative / purgative (constipaţie), sudorifice (răceli, febră), expectorante (tuse), vomitive; frunzele au, în mod special, efecte vomitive şi catartice; în plus, sunt folosite şi ca insectifug.

Brad

Ulei volatil în care predomină hidrocarburile monoterpenice.

Ca astringent, antidiareic, remediul este utilizat în gastroenterite.
Este utilizat în reumatism.
Este util în răceli, mai ales în faringite şi în amigdalite.
Ca tonifiant (prin hidrocarburile monoterpenice) şi vitaminizant, este util în astenie, debilitate, nevroze.
Are acţiune antivirală. Este folosit în afecţiuni respiratorii.
Uşor acrişor, vag amărui, este eupeptic, fiind recomandat în anorexie.
Ca diuretic, este utilizat în afecţiuni urinare.

Brusture

Rădăcinile conţin inulină, compuşi polinesaturaţi (poliene şi poliine, cu acţiune antimicrobiană şi antifungică demonstrată in vitro) săruri de potasiu, vitamine din complexul B, ulei volatil; acid cafeic, acizi graşi (palmitic şi stearic), steroli (sitosterol şi stigmasterol), derivaţi lignanici, posibil cu proprietăţi antimicrobiene; principii hormonale şi fitohemaglutinante, iar frunzele conţin, pe lângă derivaţi lignanici, lactona sescviterpenică arctiopicrina, cu acţiune antibacteriană şi antifungică.

Este amar şi astringent, cu o nuanţă de dulce. Are acţiune trofică şi protectoare pentru piele, utilă în tratamentul fisurilor, ragadelor, crăpăturilor, degerăturilor, înţepăturilor de insecte.
Sprijină sistemul imunitar, în înlăturarea intruşilor – exercită o acţiune antitumorală (atribuită arctiogenolului, agliconul arctiozidei), antimicrobiană, antifungică; este recomandată în viroze respiratorii.
Are acţiune calmantă şi antipruriginoasă la nivelul pielii; este util în afecţiuni cutanate : dermatite, seboree, furunculoză, alopecie.
Acţiunea hipoglicemiantă, destul de slabă, se datorează, se pare, vitaminelor din complexul B.
Este antimicrobian şi antifungic.
Este util în hipertensiune.
Este depurativ – elimină toxinele din organism ca diuretic, diaforetic şi coleretic; este utilizat în afecţiuni renale şi hepatobiliare.

Buberic

Conţine iridoide (aucubozidă, harpagozidă), saponozide sterolice puternic hemolizante, acizi aromatici, inclusiv ODP–uri (cafeic, cumaric, ferulic, hidroxibenzoic, protocatehic, sinapic, vanilic), oze (glucoză, fructoză, zaharoză, rafinoză, stahioză), polioli (dulcitol, manitol), săruri minerale.

Intern, se foloseşte pentru afecţiuni cutanate cronice (eczemă, psoriazis, urticarie, piodermite, plăgi, prurit); extern se foloseşte pentru: răni, arsuri solare, arsuri superficiale de mică întindere, eriteme, ulcere, dermite, infecţii fungice . Este antiinflamator, antifebril (prin iridoide, saponozide), fiind utilizat în afecţiunile inflamatoare: în aplicaţii externe, în angină, amigdalită, hemoroizi (inflamaţi, congestionaţi); intern, în mastită, adenopatii, adenite (inclusiv scrofuloase).
Este util în eliminarea viermilor intestinali.
Este depurativ, diuretic, laxativ.
Stimulează ficatul.
Este analgezic prin iridoide; cicatrizant.
Stimulează inima şi circulaţia; este util la cei cu circulaţie deficitară; este contraindicată în afecţiunile cardiace.
Este recomandat în afecţiunile reumatice.

Busuioc

Conţine ulei volatil (predomină compuşii aromatici de tip fenol–metil–eteri), flavone, triterpene, tanoizi şi alţi constituenţi. Seminţele conţin mucilagii.

Este diuretic, prin flavone şi triterpene.
Este antispastic (prin compuşii volatili, probabil şi prin flavone) şi antiinflamator (prin triterpene, contribuind şi mucilagiile) la nivelul tractului urinar, digestiv şi respirator; în plus, este carminativ; este utilizat pentru tulburări digestive (aerofagie, aerocolie, flatulenţă, colici, colopatie spastică, colopatie de fermentaţie). Conţine mucilagii cu efect demulcent, emolient, balsamic; este util în gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal – contribuie şi efectul antiinflamator; în aplicaţii externe, atenuează inflamaţia şi pruritul în afecţiunile cutanate : eczeme etc.
Este antiemetic prin compuşii volatili – greaţa şi voma simbolizează tendinţa de a respinge.
Este tonic–stomahic (prin uleiul volatil, probabil intervine şi un principiu amar); stimulează funcţiile digestive, secretoare şi motorie, în special la nivelul stomacului; cum, în plus, este şi un condiment foarte apreciat, este folosit în anorexie.
Este galactagog, fiind recomandat în hipogalactie.
Are efect reconfortant şi tonic general prin acţiunea pozitivantă a fenol metil–eterilor din uleiul volatil; este util în stările de astenie de diverse cauze (neuropsihice, convalescenţă după o boală etc.). Prin uleiul volatil este antiseptic şi dezinfectant (bactericid şi fungicid) la nivel digestiv/intestinal; este util în infecţii intestinale (enterocolite, helmintiaze), respiratorii (viroze inclusiv gripă, bronşite, pneumonii) şi urogenitale (cistite, prostatite).
Ameliorează durerile reumatice.

Busuioc sălbatic

Conţine tanin, substanţe amare, rezine, ulei eteric, flavone (rutozid, hiperozid), ceară.

Ca antiinflamator şi astringent, este util în inflamaţii digestive : stomatite, amigdalite, laringite, enterocolite. De asemenea, în diareea din colonul iritabil şi în hemoroizi.
Este util în migrene.
Ca antitusiv, este util în tuse, bronşită, astm.
Stimulează funcţia sexuală.

Busuiocul cerbilor

Conţine tanin, flavonoide (diosmină etc.), ulei volatil (în care predomină cetonele).

Este util în suferinţele digestive, mai ales funcţionale, cu manifestări dispeptice, de origine gastrică sau intestinală, meteorism, colici etc.
Stimulează secreţia bronşică şi expectoraţia, fiind utilizat în afecţiunile respiratorii.