dr. Dorin Dragoş – Fitoterapia psihocauzală

dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

Lavandă Lăptuci Lemn câinesc Lemn dulce Lemnul domnului Leuştean Lichen de piatră Limba mielului Limba boului Linariţă Lofantus Lumânărică

Lavandă

Lavandulae flores— florile imature de la specia Lavandula angustifolia L., fam. Lamiaceae.

Lavanda
Principiul activ cel mai important este uleiul volatil (conţine numeroşi compuşi monoterpenici, între care predomină alcoolii şi esterii), la care se adaugă acizi triterpenici, cumarine, flavone, rezine, un principiu amar, polifenoli (acid rozmarinic).


Este recomandată în afecţiunile articulare.
Este antibacteriană, antifungică prin compuşii volatili.
Este cicatrizantă prin triterpene, flavone şi ulei volatil.
Analgezică şi calmantă în aplicaţii externe, este folosită pentru răni şi arsuri superficiale (inclusiv arsuri solare), igienă bucală.
Colagogă şi coleretică (prin acidul rosmarinic), este recomandată în afecţiunile hepatobiliare.
Lavanda conţine două tipuri de compuşi monoterpenici: atât alcooli (pozitivanţi — stimulantă, este tonică generală şi cardiotonică), cât şi esteri (negativanţi — relaxantă, sedativă, hipotensoare) fiind utilizată pentru stări de hiperexcitabilitate nervoasă, insomnie, cefalee, tulburări funcţionale (cardiace, respiratorii, digestive etc.) asociate cu agitaţie, anxietate, dar şi cu depresie. Diuretică prin flavone şi triterpene, este indicată în afecţiunile urinare.
Antitusivă prin acidul rosmarinic, este recomandată în afecţiuni respiratorii: laringită, tuse de diverse cauze, inclusiv tusea spastică sau tusea cu substrat nervos.
Ca febrifugă, este utilă în viroze şi alte stări febrile.
Antispastică şi carminativă prin uleiul volatil, este administrată în afecţiuni digestive: colici, meteorism.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Lemn câinesc

Ligustri folium/flores/cortex — frunzele/florile/scoarţa de la specia Ligustrum vulgare L., fam Oleaceae.

LemnCainesc
Conţine tanin, vitamina C, glicozidul ligustrină.



Astringent, cicatrizant, antidiareic şi antiseptic (prin taninuri), se foloseşte, atât intern, cât şi extern, pentru afecţiuni inflamatoare şi/sau hemoragice digestive, cutanate , articulare.
Este recomandat în diaree.
Este indicat în afecţiuni urogenitale: leucoree, metroragii.
Este util în afecţiuni bucale: afte, stomatite, gingivite, dureri de dinţi, parodontoză, unele generând un miros neplăcut al gurii. De asemenea, este util în faringite.
Este recomandat în afecţiuni articulare: artrite, artroze reactivate.
Este folositor în afecţiuni cutanate: dermatite, ulceraţii dermice, râie.
Specia Ligustrum lucidum, originară din China, este folosită pentru prevenirea insuficienţei medulare la pacienţii supuşi chimioterapiei şi, de asemenea, la pacienţii cu sindrom de imunodeficienţă dobândită (probabil prin stimularea producerii de limfocite). Studiile i–au demonstrat eficienţa terapeutică în infecţiile respiratorii, hipertensiune, boala Parkinson, hepatită. Este considerată tonic hepatic, tonic renal, diuretice, antitumorale, antibacteriene, antivirale şi i se atribuie utilizări diverse în afecţiuni legate de scăderea energiei la nivelul ficatului şi al rinichilor: probleme de menopauză (mai ales menopauza precoce), tulburarea vederii, cataractă, tinnitus, încărunţire, dureri reumatice, durere de spate, palpitaţii, insomnie.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Lemn dulce

Liquiritiae radix — rădăcină de lemn dulce, rădăcină de licviriţie = rădăcina, rizomul şi stolonii recoltaţi de la Glycyrrhiza glabra L., fam. Fabaceae.

LemnDulce
Conţine saponozide triterpenice (glicirizina este componentul dominant), flavone, chalcone, cumarine. Toţi compuşii triterpenici sunt caracterizaţi structural de prezenţa grupării cetonice la C11, asemeni hormonilor corticosteroizi, ceea ce se repercutează asupra efectului lor farmacodinamic. Mai conţine fitosteroli; o cantitate importantă de glucide, simple sau complexe, imprimând gustul dulce al produsului (glucoză, zaharoză, manitol, amidon, glicirizan); asparagină, rezine, substanţe minerale, compuşi volatili, proteine, substanţe amare (glicinamarin).



Este balsamic şi emolient (prin glucide), antiinflamator de tip cortizonic (glicirizină şi steroli), cicatrizant şi antiulceros (glicirizină, acid gliciretic, flavonozide), antalgic.
Acţiunile cicatrizantă şi emolientă fac util acest produs pentru o varietate de condiţii asociate cu leziuni ale mucoaselor (mai ales digestive), ale semimucoaselor (suferinţe hemoroidale, prurit vulvar) şi ale tegumentului, în multe cazuri eficienţa fiind amplificată de acţiunea corticoidă.
Este util în afecţiunile digestive: stomatite, faringite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal.
Este, în plus, antispastic prin cumarine şi flavone.
Este util în afecţiunile respiratorii, fiind expectorant (prin saponozide) şi cicatrizant.
Favorizează vindecarea leziunilor cutanate: eritem solar, dermită seboreică, înţepături de insecte.
Acţiunea corticoidă îl recomandă în poliartrita reumatoidă, iar, în asociere cu cea mineralocorticoidă, şi în boala Addison.
Prin saponozide şi flavone are şi acţiune diuretică.
Este utilizat drept corector de gust cu acţiune edulcorantă.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Lemnul domnului

Abrotani herba — părţile aeriene înflorite ale speciei Artemisia abrotanum L., fam. Asteraceae.

LemnulDomnului
Conţine ulei volatil (predomină eucaliptolul), cumarine, flavone, substanţe amare, un alcaloid (abrotină). Unii autori menţionează prezenţa de taninuri.


Are acţiune tonic amară, stomahică, tonică generală, stimulantă; este utilă în afecţiuni gastrice (digestie lentă, anorexie), meteorism, anemie.
Este coleretic (datorită unei cumarine: izofraxidinozida), antiinflamator, antifebril şi sudorific.
Se utilizează în: afecţiuni biliare (tulburări de motilitate biliară, colici biliare, colecistită), afecţiuni hepatice (hepatită), afecţiuni inflamatoare şi/sau febrile.
Cicatrizant şi vulnerar, este folosit, în aplicaţii externe, pentru plăgi, dureri de cap, dureri de dinţi, dureri de membre.
Unii autori menţionează utilizarea în, amenoree şi dismenoree (emenagog şi antalgic).
Este antiseptic; seminţele au efect antihelmintic; este util în stări toxice (intoxicaţii cu mercur, înţepături de insecte, muşcături de şarpe etc.) şi în tumori.
Ca expectorant, este recomandat în tuse.
Este indicat în inflamaţii/infecţii urinare, şi în afecţiuni articulare, inclusiv în gută.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Leuştean

Levistici folium/aetheroleum — frunze/rădăcină/uleiul volatil obţinut din rădăcina speciei Levisticum officinale L., fam Apiaceae.

Leustean
Principalul constituent este uleiul volatil, în care predomină ftalidele (50–55%), alături de care se găsesc hidrocarburi monoterpenice, hidrocarburi sescviterpenice, alcooli, esteri, cumarine şi furanocumarine. Mai conţine flavone, carotenoide, vitamină C, săruri minerale, gumirezine, taninuri, grăsimi.


Ca expectorant, este utilizat în afecţiuni respiratorii manifestate prin tuse: traheite, bronşite.
Este util în afecţiuni articulare caracterizate prin rigiditate: artrite şi mai ales artroze; este folosit şi extern pentru dureri reumatice.
Ca antiinflamator, este util în afecţiuni cutanate: psoriazis; frunzele sunt folosite în aplicaţii externe pentru ulceraţii tegumentare.
Ca tonic–aperitiv, este util în anorexie. Este carminativ şi reglează tranzitul intestinal, fiind util atât în constipaţie, cât şi în diaree ori în colicile abdominale; se foloseşte în afecţiuni digestive: intoxicaţii alimentare, enterocolite, colopatii fermentative, parazitoze intestinale.
Este antibacterian, antifungic, antiparazitar.
Este detoxifiant, stimulează funcţia hepatică biliară — este util în: insuficienţă hepatică, suprasolicitarea ficatului, sechele ale hepatitelor.
Rădăcina este diuretică, dar nu şi frunzele — este util în deficitul funcţional renal cu retenţie azotată şi edeme renale.
Sedativ, hipotensiv, uşor anticoagulant; este utilizat în hipertensiune, de asemenea, în edemele cardiace.
Fiind neurotonic şi miotonic, este utilizat pentru băi fortifiante.
Este emenagog, reglează ciclul menstrual şi ameliorează dismenoreea — este utilizat în tulburările menstruale.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Lichen de piatră

Cetraria islandica (L.) Acharius, fam. Parmeliaceae.

LichenDePiatra
Conţine 70% mucilagii solubile (lichenină), acizi lichenici (cetraric, protocetraric, protolichensterinic, usnic), acid fumaric, ulei volatil, vitaminele A şi B, iod, urme de fridelină, grăsimi etc. Gustul amar este dat de acidul usnic.


Are efect tonifiant şi, totodată, calmant.
Stomahic şi orexigen, este util în anorexie.
Este colagog, stimulează funcţia hepatică şi cea pancreatică, fiind recomandat în hepatită cronică şi în pancreatită cronică.
Ca antiemetic este util împotriva vărsăturilor rebele (în special la femei gravide).
Fluidifiant al secreţiei bronşice, expectorant şi behic, este util în afecţiuni respiratorii: viroze, laringite, traheobronşite, bronşite, astm bronşic; acidul usnic este tuberculostatic.
Acidul usnic are efect antitumoral.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Limba mielului

Boraginis herba — partea aeriană de la specia Borago officinalis L., fam. Boraginaceae.

LimbaMielului
Conţine alantoină, răşini, mucilagii, flavone, alcaloizi pirolizidinici, prostaglandine, tanin, substanţe colorante, săruri minerale (mai ales de potasiu).


Este emolientă prin mucilagii şi cicatrizantă prin alantoină şi taninuri (care îi imprimă acţiune astringentă).
Este sudorifică, antifebrilă şi antiinflamatoare.
Este diuretică prin flavone şi săruri de potasiu; asociate fiind şi efectele emolient, cicatrizant şi antiinflamator, este folosită în boli ale aparatului urinar: inflamaţii urinare de diverse cauze (litiază urinară, infecţii urinare, nefrite), asociate sau nu cu oligurie.
Fiind depurativă, este recomandată în boli de piele; unele surse menţionează utilizarea ei în boli hepatice, splenice şi articulare, inclusiv în gută.
Are efect tonic general; frunzele sunt folosite în alimentaţie, ca salată; dat fiind şi efectul depurativ, este folosită în cura de primăvară.
Este folosită în afecţiunile tractului respirator superior şi inferior: viroze, inclusiv gripă, rinofaringite, laringite, traheobronşite, tuse de diverse cauze.
Ca emolientă şi cicatrizantă, este utilă în afecţiuni gastrice şi duodenale: ulcer, gastrite, duodenite.
Este utilizată în tulburările somatoforme (manifestate mai ales prin palpitaţii) şi în tulburările anxios–depresive (mai ales la menopauză).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Limba boului

Anchusi folium/herba et radix — frunzele/planta întreagă de la specia Anchusa officinalis L., fam. Boraginaceae.

LimbaBoului
Conţine consolidină, alantoină, colină, mucilagii, acid silicic, substanţe minerale (inclusiv KNO3).


Planta este antiinflamatoare şi emolientă, fiind recomandată în viroze respiratorii, manifestate prin faringită, amigdalită, laringită, tuse; de asemenea, în durerile de dinţi, în durerile de cap şi în tromboflebită.
Este utilizată pentru a preveni ateroscleroza şi alte procese sclerozante.
Diuretică, diaforetică, în general, depurativă, este utilă în reumatism, gută, eczemă, cancer; de asemenea, în pelagră.
Este folosită în astenie şi în stările de scădere a forţei musculare.
Are efect antigonadotrofic, probabil printr–un acid polifenol–carboxilic: acidul litospermic; de aici, potenţialul contraceptiv.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Linariţă

Linariae herba — partea aeriană a speciei Linaria vulgaris L., fam. Scrophulariaceae.

Linarita
Conţine alcaloizi (peganină, linarină), flavonoide şi flavonoglicozide (linarina, pectolinarina, aurone etc.), acizi organici (antiric, formic, citric, malic, tanic), zaharuri, pectine, săruri minerale.



Are acţiune depurativă: diuretică, laxativă, sudorifică.
Este utilizată în icter şi în afecţiuni hepatice, biliare şi splenice.
De asemenea, este folosită în afecţiuni cutanate: erupţii, erizipel.
Fiind diuretică, este utilizată în afecţiuni urinare, inclusiv litiază urinară; favorizează eliminarea edemelor.
Are efect antihemoragic.
Este recomandată în hemoroizi.
Unii autori o recomandă în tratamentul colopatiilor.
Este utilizată în bolile parazitare: viermi intestinali, malarie.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Lofantus

Lophanthi/Agastachis herba/folium — partea aeriană/frunzele speciei Agastache rugosa (Fisch. & C.A.Mey.) Kuntze. = Lophanthus rugosus Fisch. & C.A.Mey, fam. Lamiaceae.

Lofantus
Principalul principiu activ este uleiul volatil, în care predomină fenol metil–eterii (estragol = cavicol metil–eter, anetol), alături de monoterpene (limonen, pinen), cetone (octanonă).


Nervin şi antispastic, înlătură spasmele digestive şi respiratorii, probabil şi genitale.
Facilitează circulaţia prin tubul digestiv, prin arborele respirator, prin vasele de sânge şi prin traiectele nervoase. Creşte pofta de mâncare, stimulează digestia, fiind recomandat în anorexie, dispepsie, greaţă, vărsături.
Antibacterian, prin uleiul volatil, este folosit în bolile infecţioase . Deşi uneori util şi individului aprins şi mânios (scade febra), lofantus este mai indicat pentru cel temător, nesigur, ezitant; de aceea, este mai puţin adecvat pentru răcelile febrile, fiind mai potrivit în răcelile în care predomină senzaţia de frig (pacientul frisonează).

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Lumânărică

Verbasci flores — florile mai multor specii Verbascum: Verbascum phlomoides L., Verbascum thapsus L. etc., fam. Scrophulariaceae.

Lumanarica
Conţine mucilagii; iridoide, flavone; acizi polifenol–carboxilici; lignani heterozidici; esteri ozidici fenilpropanoidici, saponozide sterolice şi triterpenice; steroli (b–sitosterol, stigmasterol) liberi şi glicozidaţi; digiprolactona (un derivat terpenoidic); carotenoide (care îi dau culoarea caracteristică); lipide (gliceride ale unor acizi graşi), oze, tanin, rezine, ulei volatil, substanţe minerale. Frunzele conţin iridoide.


Este emolientă, balsamică (mucilagiul), antiinflamatoare (iridoide, saponine, steroli), analgezică (iridoide), cicatrizantă (flavone, carotenoide, tanin); datorită acestor efecte, se utilizează în inflamaţii cu diferite localizări: respiratorii, digestive, urinare, cutanate.
Este utilizată în afecţiuni digestive: stomatite, gastrită, duodenită, ulcer, enterocolite.
Principala indicaţie o constituie tusea de diferite origini.
Fiind expectorantă (prin saponine) şi sudorifică, este recomandată în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, astm bronşic.
Frunzele pot fi folosite în tratamentul simptomatic al durerilor articulare.
În aplicaţii externe este folosită în afecţiunile cutanate (furuncule, abcese, arsuri, degerături, înţepături de insecte) şi în hemoroizi.
Se utilizează în cistite.

Reveniţi la pagina de fitoterapie
       
Reveniţi la începutul paginii

Submit Your Site SmartNetBook.ro

dr Dorin Dragos, Dorin Dragos, medicina psihocauzala, medicina naturala, medicina naturista, plante medicinale, fitoterapie, tratament naturist, tratament natural, tratamente naturiste, tratamente naturale, vindecare naturala