dr. Dorin Dragoş - Fitoterapia psihocauzală®

Fiecare plantă vindecătoare este o rază
spre trezirea sufletului şi spre regăsirea esenţei.

Păducel

Florile conţin flavonoide, proantocianidoli, acizi triterpenici, taninuri catehice, amine (colină, acetilcolină etc.), aminopurine, urme de ulei volatil, cumarine, acizi fenolici, b–sitosterol, tiamină. Fructele conţin vitamina C, antocianozide, carotenoide, glucide (sorbitol, glucoză, zaharoză).

Are acţiune cardiotonică minoră prin antociani şi leucoantociani. Este simpaticolitic; are acţiune hipotensivă şi bradicardizantă (scade frecvenţa cardiacă), atât indirectă prin acţiunea sedativă, cât şi directă prin cea b–blocantă şi prin cea parasimpaticomimetică a colinei şi acetilcolinei; este folosit în suferinţele cardiovasculare, fie funcţionale (eretism cu palpitaţii, oscilaţii tensionale etc., " nevroza cardiacă "), fie organice (cardiopatie ischemică cu angină sau aritmii — extrasistole, tahicardii paroxistice, hipertensiune arterială, sechele postinfarct miocardic, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă).
Triterpenele pentaciclice cresc sinteza de colagen solubil, favorizând repararea prin cicatrizare şi constituirea de noi vase de sânge, cu restabilirea circulaţiei în zonele necrozate după un infarct miocardic.
Farmacodinamic, ameliorează circulaţia coronariană, cerebrală şi periferică, mai ales prin flavonoide, în special proantocianidolii şi epicatehina, posibil şi prin compuşii triterpenici.
Are acţiune sedativă asupra sistemului nervos — este folosit în tulburările neurovegetative, nevroze, insomnii, inclusiv conexe menopauzei.

Păpădie

Conţine principii amare sescviterpenice; derivaţi triterpenici pentaciclici; steroli (stigmasterol, b–sitosterol); compuşi fenil–propanoici (acid cafeic); alţi acizi (hidroxifenilacetic), inclusiv acizi graşi (palmitic, oleic, melisic, cerotic); colină etc. Rădăcina este bogată în fructoză şi inulină. În partea aeriană se mai găsesc flavonoide; carotenoide; vitamine (A, B1, C, D); săruri minerale.

Se foloseşte în afecţiuni hepatice (insuficienţă hepatică, hepatită) şi biliare (angiocolită, litiază biliară, tulburări de motilitate biliară).
Principala acţiune este cea depurativă: este drenor hepatobiliar şi coleretică / colagogă prin compuşii fenil–propanoici, laxativă prin lactone, diuretică şi uricozurică prin flavone, diaforetică; banala păpădie reprezintă o componentă importantă a terapiilor de purificare, de eliminare a toxinelor acumulate în organism, fie ca un gest profilactic (de exemplu în cadrul curelor depurative vernale), fie cu intenţie terapeutică în contextul bolilor provocate de încărcarea cu reziduuri toxice a organismului: afecţiuni cutanate, afecţiuni metabolice, boli de sistem cu substrat alergic, autoimun sau neoplazic; primăvara frunzele tinere se consumă sub formă de salată, ca tonice aperitive şi vitaminizante; este utilă în scorbut.
Este indicată în maladiile autoimune şi în cele alergice. De asemenea, în cele neoplazice.
Este folosită în afecţiuni cutanate: eczeme, efelide, veruci, negi, acnee.
Ca diuretic, facilitează eliminarea retenţiei hidrosaline de diverse cauze. Este utilă în afecţiuni urinare: litiază renală, insuficienţă renală cu oligurie.
Este recomandată în hipercolesterolemie, obezitate şi în bolile cardiovasculare, mai ales în cele având ca substrat ateroscleroza.
Ca şi tonic–amară, stomahică, eupeptică, stimulează motilitatea şi secreţiile digestive la multiple niveluri (gastric, intestinal, pancreatic, biliar); în plus, stimulează funcţia detoxifiantă a ficatului.
Stimulând funcţiile stomacului, este indicată în hipotonia/hiposecreţia gastrică.
Este utilă în poliglobulie (care imprimă feţei un aspect pletoric).
Indicată în constipaţie.
Recomandată în afecţiuni colonice: colopatie de fermentaţie, enterocolită.
Este utilă în afecţiuni venoase: varice, hemoroizi.
Aduce vitamine şi săruri minerale.
Este recomandată în cataractă.

Părăluţe

Conţine saponine, acizi malic şi acetic, oxalaţi, mucilagii, tanin, rezine, inulină, substanţe amare, urme de ulei gras şi ulei eteric, substanţe minerale.

Sunt indicate pentru traumatisme cu diverse localizări şi etiologii: dureri de cap posttraumatice, contuzie cerebrală, dureri după traumatisme de părţi moi, contuzii, răni, dureri uterine la naştere legate de traumatismul obstetrical; se foloseşte şi în durerile abdominale de diverse cauze (meteorism, ascită, intervenţii chirurgicale), atunci când senzaţia dureroasă este ca după o lovitură, o contuzie (şi nu de tip colicativ, de exemplu). Pentru contuziile de la nivelul sânilor sunt folosite în administrare atât internă, cât şi externă.
Sunt recomandate în neoplasmul mamar, mai ales preventiv.
Sunt folosite în afecţiuni respiratorii (rinite, faringite, laringite, bronşite, pleurezii).
Au efect benefic în afecţiunile renale.
Sunt recomandate în afecţiuni hepatice (este tonic–amară şi antiinflamatoare hepatică).
Li se atribuie efecte antihelmintice şi sudorifice.

Pătlagină

Conţine mucilagii, pectine, iridoide, triterpene pentaciclice, flavone, taninuri, derivaţi polifenolici (esteri fenil–propanici glicozidaţi şi acizi: cinamic, p–cumaric, siringic, vanilic, benzoic, p–hidroxibenzoic, salicilic, gentizic), carotenoide, steroli (b–sitosterol), glucosinolate, acizi organici (citric, fumaric), acizi graşi (lignoceric), alantoină, vitaminele A, C şi K; enzime proteolitice; săruri minerale.

Este utilă în afecţiuni oculare: blefarite, conjunctivite.
Expectorantă datorită saponinelor, se recomandă în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, astm bronşic.
Este utilizată în afecţiuni digestive: stomatită, gastrită, duodenită, ulcer, colită ulceroasă, enterocolite, hemoroizi; este şi antispastică prin polifenoli. Are efect emolient, balsamic (mucilagiul), antiinflamator (iridoide şi steroli), cicatrizant, antiulceros (alantoină, enzime proteolitice, flavone, carotenoide, tanin), antiseptic (iridoide) şi astringent (tanin; este inclus aici şi efectul antidiareic, precum şi cel hemostatic, la care intervine şi vitamina K); graţie acestor acţiuni, frunzele de pătlagină sunt utilizate, intern şi extern, în vindecarea leziunilor inflamatoare şi ulcerative de la nivelul epiteliilor cutanate, respiratorii, digestive, urogenitale, oculare.
Reduce colesterolul şi scade valorile tensionale crescute (de aici utilizarea în afecţiunile cardiovasculare, mai ales cele circumscrise aterosclerozei); în plus, este şi imunomodulatoare (prin poliholozide).
Este recomandată în afecţiunile urogenitale (fiind şi diuretice prin flavone şi saponine).
Este indicată în leziunile cutanate: furuncule, răni deschise, ulcer varicos, înţepături de insecte.

Pătrunjel

Frunzele conţin ulei volatil (0,3%) având drept principali constituenţi eter–oxizi fenolici (apiol şi miristicină), la care se adaugă hidrocarburi monoterpenice, sescviterpenice, alcooli mono– şi sescviterpenici, aldehide terpenice, acetofenone. Pe lângă ulei volatil, frunzele mai conţin carotenoide, mici cantităţi de acid folic, vitamine (A, B1, C), elemente minerale şi oligoelemente.

Este diuretic şi depurativ, fiind util în: afecţiuni urinare (litiază urinară, infecţii urinare joase şi înalte, insuficienţă renală uşoară–moderată cu sau fără oligurie), stări de încărcare a sângelui cu toxine, intoxicaţii alcoolice acute (beţie) şi cronice, intoxicaţii tabagice; ca şi colagog, este folosit în afecţiuni hepatice şi biliare: hipotonia vezicii biliare, litiază biliară, hepatită; ca diaforetic şi antifebril, este recomandat în: febre intermitente, infecţii, cancer, celulită (inflamaţia ţesutului subcutanat), afecţiuni splenice.
Este stimulent şi tonic general, nervos şi endocrin, muscular, capilar, uterin, remineralizant, vitaminizant; excitant şi surexcitant cerebral, emenagog, stimulează creşterea, fiind util în tulburări de nutriţie, tulburări de creştere, rahitism, anemie, hipovitaminoze, scorbut.
Este recomandat în boli care implică ideea de stază sanguină, de creştere a coagulabilităţii şi de tromboză: poliglobulie, flebite şi, mai ales, afecţiuni cardiovasculare: cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, edeme cardiace. De asemenea, este util în palpitaţii, tahicardie, hipertensiune. Contribuie şi efectul vasodilatator.
Carminativ şi antispastic prin uleiul volatil, este util în afecţiuni colonice manifestate prin spasme, acumulare de gaze cu balonare: colopatie spastică, enterocolite, diaree.
Antiseptic; vermifug şi antiparazitar, este util în parazitoze intestinale: oxiuriaze etc.; de asemenea, în malarie.
stomahic, aromatic, aperitiv — este util în tulburările de digestie, mai ales din afecţiunile gastrice, cu digestie lentă, anorexie, greaţă, dureri de stomac.
Antalgic şi antiinflamator (prin uleiul volatil), este util în aplicaţii externe pentru contuzii, plăgi, nevralgii, înţepături de insecte, echimoze.
Recomandat în afecţiuni reumatice: gută, artrită etc.
În aplicaţii externe, poate fi folosit pentru ameliorarea inflamaţiei şi oprirea lactaţiei la lăuzele cu mastită.
Este folosit în xeroftalmie, blefarită, infecţii oculare, inclusiv în aplicaţii externe.
Uleiul volatil este calmant şi anticonvulsivant, fiind utilizat în afecţiuni nervoase cu manifestări comiţiale şi în stările de nervozitate.
Ca expectorant, secretolitic, este utilizat în afecţiuni bronşice: astm, bronşite.
Fiind afrodiziac, stimulează funcţia sexuală, fiind util în tulburări funcţionale genitale (frigiditate, impotenţă, oligomenoree, amenoree, dismenoree, ciclu menstrual neregulat); de asemenea, se foloseşte în infecţii urogenitale: uretrite, prostatite; aplicaţii externe în leucoree.
În aplicaţii externe, este folosit şi pentru pistrui.

Pedicuţă

Au fost izolaţi cca. 100 de alcaloizi, a căror farmacologie nu este cunoscută încă. S–au identificat două tipuri de alcaloizi: cu un singur atom de azot (majoritatea, de ex. anotinina, licopodina) şi cu doi atomi de azot (de ex. cernuina, licodina). În afară de alcaloizi, mai conţine triterpene, flavone, substanţe minerale, ceruri, alături de componente de natură protidică, glucidică şi lipidică.

Acţiunea de deterjare a reziduurilor emoţionale se reflectă în efectele diuretic (datorat triterpenelor şi flavonelor), antilitiazic, laxativ şi emenagog; i se atribuie şi proprietăţi vomitive, decongestive, carminative.
Este uricozurică.
Se consideră că decoctul ar fi eficient în curele de dezintoxicare la alcoolici şi la fumători, prin crearea unei aversiuni (cu senzaţie de greaţă) faţă de alcool şi respectiv tutun; în doze mari însă, pedicuţa devine toxică (din cauza alcaloizilor).
Este folosită în maladii hepatice: hepatită, ciroză, cancer hepatic, mai ales de etiologie etanolică.
Acţionează mai ales asupra tractului urinar, în nefrite, infecţii urinare, litiază urinară, insuficienţă renală.
Este utilizată şi în afecţiuni articulare: artrite, artroze, gută; în aplicaţii externe, poate ameliora algiile reumatismale, crampele musculare.
Este indicată în hipertensiunea arterială.
Este utilă în diaree, mai ales în cea infecţioasă: enterocolite, dizenterie.
Este utilă însă şi în constipaţie (ca laxativ) şi în boala hemoroidală, intern şi extern.
În aplicaţii externe, se foloseşte pentru eczeme.
Unele surse menţionează şi un efect antitumoral.

Pelin

Conţine principii amare (lactone sescviterpenice) de tip guaianolidic (proazulene simple şi dimeri), ulei volatil (tuionă, tuioli etc.), flavonozide, poliine, derivaţi lignanici, fitosteroli, acizi graşi, vitaminele C, B6, acid folic, substanţe minerale.

Tonic–amar prin lactone, pelinul este util când letargia se repercută la nivelul:

• stomacului — pelinul este utlizat în hipotonia/hiposecreţia gastrică („stomac leneş”), mergând uneori până la stază gastrică, determinând senzaţie de greutate/ greaţă; fiind stomahic şi tonic–aperitiv, pelinul creşte secreţia şi motilitatea stomacului şi pofta de mâncare, fiind util în anorexie), ;
• colonului — având efect laxativ, este utilizat în constipaţie;
• colecistului — fiind colagog (datorită uleiului volatil şi principiilor amare), este util în hipotonia biliară („vezică biliară leneşă”);
• uterului — fiind emenagog (prin tuionă), pelinul este utilizat în menstruaţie întârziată;
• organismului în ansamblu — ca diuretic, pelinul elimină acumularea de apă.

Peliniţă de sărătură

Conţine ulei volatil, substanţe amare cu structură lactonică.

De sub acţiunea globală purificatoare, mijeşte o geană de efect nutritiv (are acţiune hrănitoare).
Are efect tonic hepatic.
Stimulează funcţia ficatului, pancreasului, splinei şi a rinichiului.
Este vermifugă.
Este antifebrilă, coleretică, colagogă.
Fiind stomahică, stimulează digestia şi apetitul; este utilă în anorexie, dispepsie.

Pin

Conţine ulei volatil, substanţe rezinoase, flavone, heterozide fenolice, un principiu amar, component al fracţiunii rezinoase (pinipicrozida), acid ascorbic, pinitol (metoxi–inozitol). Frunzele conţin compuşi fenolici, steroli (b–sitosterol, dihidro–b–sitosterol), alcooli superiori, acizi rezinici, acizi graşi, hidrocarburi, compuşi azotaţi (L–arginină, L–histidină, adenină, guanozină), vitamina C.

Mugurii de pin protejează de factorii externi nocivi, având acţiune antiseptică, antiinflamatoare, cortizonică, antifungică.
Au acţiune diuretică. Sunt eficienţi în afecţiunile urogenitale (cistite, pielonefrite, uretrite).
Sunt utilizaţi în infecţii respiratorii: sinuzite, bronşite, gripă, acutizări infecţioase ale astmului.
Sunt recomandaţi în afecţiuni reumatismale.
Au acţiune neurotonică.

Piperul bălţii

Conţine flavonozide, taninuri mixte, ulei volatil (tadeonă şi tadeonal având gust iute–arzător şi efect iritant), oze, fitosteroli, vitamina K, acizi organici (formic, malic, valerianic).

Componentele volatile îi imprimă un gust arzător.
Este rubefiant în aplicaţii externe.
Creşte pofta de mâncare.
Mobilizează secreţiile lacrimală, salivară, digestivă, bronşică şi sângele stagnant.
Descongestionează, fiind indicat atunci în afecţiunile caracterizate prin stază şi congestie: hemoragii de tip pasiv, determinate de acumularea de sânge în vase cu pereţi hipotoni (mai degrabă vene, adesea dilatate şi transformate varicos) şi favorizate de laxitatea structurilor înconjurătoare; are acţiune hemostatică (prin flavonoide, vitamina K, taninuri); este folosit în: metroragii prin atonie , hemoptizii, hemoragii gastrice, hemoragii vezicale, sângerări hemoroidale, varice.
Este antihipertensiv prin flavonoide.
Ca diuretic (prin flavone) şi depurativ, este folosit în retenţiile hidrosaline şi în afecţiunile urinare (dar nu atunci când există fenomene inflamatoare) şi reumatismale.

Pir

Conţine triticină şi inulină (polifructozani); alte glucide simple sau complexe (fructoză liberă, manitol, inozitol, mucilagii), urme de ulei esenţial (95% agropiren — un derivat poliinic şi 5% carvonă), carotenoide, vitamine ale complexului B, acid salicilic, săruri de potasiu.

Este depurativ prin efectele diuretic, diaforetic, laxativ, expectorant, coleretic şi colagog, inclusiv de dizolvare a calculilor biliari; este folosit în tratamentul afecţiunilor urinare (nefrite, infecţii urinare, litiază urinară), reumatismale (artroze, gută), metabolice (obezitate, hiperuricemie, diabet), biliare (tulburări de motilitate biliară, litiază biliară) şi în stările de retenţie hidrosalină.
Este antiinfecţios (antimicrobian, antifungic — prin agropiren: oxidarea foarte uşoară a derivatului poliinic cu formare de cetone pare să fie responsabilă de acţiunea dezinfectantă) şi febrifug; de aceea, este folosit în infecţiile respiratorii (viroze, tuberculoză — atât în formele acute, cât şi în cele cronice, inclusiv în convalescenţă) şi genitale (uretrite).
Este util în hipertensiunea arterială, la efectul diuretic, adăugându–se unul hipotensiv, temporar şi proporţional cu doza administrată.
Este tonic – remineralizant, util în convalescenţa bolilor inflamatoare/infecţioase.
Unele surse îl amintesc în tratamentul afecţiunilor hepatice (în hepatite acute, mai ales în convalescenţa hepatitelor acute, în hepatite cronice, în ciroze hepatice, în special cu ascită) şi în inflamaţiile digestive (gastrite, duodenite, enterocolite); stimulează secreţia pancreatică, fiind folosit în insuficienţa pancreatică.

Piretru

Florile conţin esteri piretrolonici şi cinerolonici ai acizilor crizantemocarbonici (piretrină I şi II, cinerina I şi II), ulei volatil, crizantemină (colină + stahidrină), oleorezină, etilenă, alcooli.

Mai este numit şi floarea raiului. Fiind paraziticid, piretrul este utilizat în parazitoze; de asemenea, este insecticid.

Plămânărică

Partea aeriană conţine saponozide, mucilagii, acid salicilic, tanoizi, derivaţi polifenolici, flobafene, polioze, acizi graşi (palmitic, stearic, miristic), fitosterine, vitamina C, rezine, caroten, săruri minerale (mai ales de Mg2+).

Este emolientă (prin mucilagii), antiinflamatoare, antalgică, sudorifică şi febrifugă (prin salicilaţi).
Are o acţiune detensionantă asupra zonei de barieră de la nivelul diafragmei, care separă domeniul ego–ului (subdiafragmatic, corelat mai ales cu tractul digestiv şi, în particular, stomacul) de cel al sufletului (supradiafragmatic, corespunzând tractului respirator, mai ales plămânilor).
Astringentă, cicatrizantă şi reepitelizantă (prin tanoizi), facilitează repararea leziunilor inflamatoare–ulcerative de la nivelul mucoaselor digestive (gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterocolite) şi al pielii (eczeme, răni, degerături, crăpături ale sânilor, mătreaţă).
Este remineralizantă şi reconstitutivă (prin sărurile minerale), vitaminizantă şi antioxidantă (prin vitamina C şi caroten), hrănitoare (prin polioze şi acizi graşi).
Fiind expectorantă (prin saponozide) şi antiseptică mai ales la nivel bronşic, este utilizată în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, tuse de diverse cauze, tuberculoză.
Fiind diuretică, este folosită şi în afecţiunile urinare (nefrite, cistite); de asemenea, este recomandată şi în afecţiuni reumatismale.

Plop

Conţine derivaţi ai saligenolului, flavone, tanin, ulei volatil, rezine, saponozide, ceruri.

Mugurii de plop au acţiune antiseptică (prin componentele volatile), antiinflamatoare, astringentă şi cicatrizantă (datorită taninurilor), analgezică, antipiretică, diaforetică (prin salicozidă şi derivaţi); se utilizează în leziuni, mai ales cu o componentă inflamatoare, ale pielii (răni, arsuri, degerături, micoze cutanate), semimucoaselor (hemoroizi), mucoaselor tractului respirator superior şi inferior (faringite, laringite, traheite, bronşite) şi urinar (infecţii urinare, nefrite); sunt o sursă importantă pentru fabricarea propolisului.
Acţiunea de a curăţa, de a purifica, de a spăla detritusul se reflectă farmacodinamic (datorită flavonelor şi saponozidelor) în acţiunile expectorantă şi diuretică.
Sunt folosiţi şi în afecţiunile articulare, datorită atât acţiunii antiinflamatoare / antalgice, cât şi celei diuretice.

Podbal

Conţine mucilagii, inulină, taninuri, flavone, fitosteroli, triterpene, carotenoide, principii amare, alcaloizi pirolizidinici (senkirkină etc. — care sunt hepatotoxici); săruri minerale, esteri sescviterpenici (tussilagonă).

La nivelul tractului respirator, acţionează ca secretolitic, expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice (prin triterpene), emolient (mucilagii), antispastic bronşic (probabil prin esterii sescviterpenici) şi antiseptic (tanin); este util în majoritatea afecţiunilor respiratorii: bronşită, astm bronşic, emfizem, silicoză, laringită, traheită, tuse de diverse cauze.
Ca tonic aperitiv, este util în suferinţe digestive: manifestări dispeptice diverse, anorexie.
Coleretic şi colagog, este util în tulburări de motilitate biliară.
Are acţiune diuretică (imprimată de flavone şi de triterpene).

Pufuliţă

Conţine acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: acid cafeic), flavonoide şi antociani, taninuri (acid elagic etc.), saponine triterpenice şi steroidice, ulei volatil, glucide, aminoacizi esenţiali, vitamină C, săruri minerale.

Pufuliţa este depurativă: coleretică / colagogă (ODP–uri), diuretică (flavone, triterpene), diaforetică.
Prin acţiunea regeneratoare hepatică, este utilă în hepatopatiile cronice (hepatită, ciroză).
Prin compuşii sterolici, are acţiune hipocolesterolemiantă.
Este recomandată în afecţiuni urinare, mai ales de tip inflamator: infecţii urinare, nefrite etc.; i se atribuie acţiune regeneratoare asupra rinichiului.
Este astringentă şi hemostatică (prin tanin), dezinfectantă, antiinflamatoare, decongestivă, regeneratoare tisulară (prin uleiul volatil, tanin, saponine).
Stimulează funcţiile digestive, hepatobiliare şi pancreatice; este recomandată în afecţiuni digestive (ulcer gastric, ulcer duodenal, enterite).
Având acţiune regeneratoare asupra prostatei, este folosită în prostatită şi în adenomul de prostată: În cancerul de prostată are efect adjuvant.

Rocoină

Conţine saponine şi mucilagii.

Rocoina are un efect răcitor, emolient şi calmant, fiind utilă, în aplicaţii externe, în afecţiuni cutanate de tip aer (piele uscată şi cu crăpături) şi de tip foc: eczemă, furuncule (favorizează maturarea), urticarie, erupţii eritematoase, erupţii alergice, cu prurit intens sau usturime, cu piele caldă, ulceraţii, crăpături, ragade.
Este utilă în afecţiuni gastroduodenale: gastrite, duodenite, ulcer; de asemenea, în stomatite, ca şi în hemoroizi şi în inflamaţii perianale.
Înlătură fierbinţeala (prin efectul antiinflamator al saponinelor) şi uscăciunea (prin mucilagii, care sunt emoliente) de la nivelul pielii şi mucoaselor (respiratorie, digestivă, urogenitală), fiind utilă, în administrare internă, mai ales pentru afecţiunile inflamatoare.
Deoarece umezeşte, este recomandată în afecţiunile caracterizate de excesul de aer.
Este utilă în afecţiuni hepatobiliare (hepatită, colecistită).
Este recomandată în afecţiuni colonice de tip foc (colite) sau de tip aer (colon iritabil).
Este benefică în afecţiuni respiratorii de tip foc (viroze, faringite, amigdalite, laringite, bronşite, tuse iritativă) sau de tip aer (tuse spastică, tuse psihogenă).

Roiniţă

Uleiul volatil este principalul constituent activ (predomină aldehidele monoterpenice: geranial, neral, citronelal etc.), alături de acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: rozmarinic, cafeic, clorogenic), principii amare, triterpene (acid ursolic, oleanolic), flavonozide, cumarine, mucilagii, rezine, taninuri.

Elimină excesul de aer — este sedativă, carminativă şi antispastică musculotropă datorită aldehidelor din uleiul volatil; este utilă pentru manifestările dispeptice diverse: crampe, balonări cu aerogastrie / aerocolie, tulburări de motilitate la toate nivelurile tubului digestiv, inclusiv intestinal; este recomandată în colopatia spastică şi în tulburările de tranzit cu diaree sau constipaţie (mai ales în cadrul sindromului de colon iritabil); este slab antidiareică prin uleiul volatil, taninuri şi ODP–uri; alte surse o consideră uşor laxativă.
Este sedativă datorită acţiunii electronegativante a aldehidelor monoterpenice din uleiul volatil; este utilizată în tulburările neurovegetative psihogene manifestate prin insomnii sau prin somatizări, adesea algice, la diverse niveluri, inclusiv digestiv şi cardiac.
Este utilă în afecţiuni cardiovasculare, mai ales funcţionale: palpitaţii, oscilaţii tensionale, dureri pseudoanginoase, tahicardie, stări hiperkinetice, lipotimii.
Inhibă HMG–CoA reductaza având acţiune hipocolesterolemiantă.
Este cicatrizantă, imunomodulatoare prin ODP–uri şi prin uleiul volatil, antibacteriană, antifungică şi antivirală prin uleiul volatil, posibil şi citostatică prin acidul cafeic.
Acţiunea antivirală se exercită mai ales faţă de virusul herpetic şi faţă de o rudă a acestuia (ca şi a virusului varicelozosterian): virusul vaccinei.
Roiniţa uşurează "digerarea" realităţii exterioare (este stomahică), fiind utilă în anorexie, greaţă şi vomă, inclusiv la gravide; este recomandată în toate afecţiunile digestive caracterizate prin peristaltism inversat: reflux gastroesofagian, reflux duodenogastric.
Atenuează manifestările dispeptice din bolile gastroduodenale: ulcer gastric, ulcer duodenal.
Elimină excesul de foc (colagogă, coleretică prin ODP–uri), fiind utilă în afecţiunile biliare funcţionale (tulburări de motilitate biliară) şi organice (litiaza biliară).
Este antitiroidiană prin produşii de oxidare ai ODP.
Este antigonadotropă.
Este utilă în durerile pseudonevralgice şi în cefalee.
Unele surse o consideră galactagogă.

Rostopască

Principiul activ îl constituie totalul alcaloidic: cel puţin 25 de alcaloizi: de tip benzofenantridinic (chelidonină şi derivaţi, cheleritrină, sanguinarină etc.), protoberberinic (berberină etc.) şi derivaţi de protopină; în plus, un derivat aporfinic (magnoflorina) şi unul chinolizidinic (sparteina). În partea aeriană a plantei, alcaloizii se găsesc mai ales în latex, imprimându–i culoarea portocalie. Mai conţine acidul chelidonic, urme de ulei volatil, saponozide, flavone, carotenoide, enzime, substanţe rezinoase, acid nicotinic, ascorbic.

Cheleritrina are chiar efect local.
Stimulează circulaţia sângelui — chelidonina este vasodilatatoare, inclusiv coronarodilatatoare; stimulează respiraţia; în plus, scade colesterolul; este utilizată în afecţiunile cardiovasculare: hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, ateroscleroză.
Sanguinarina este excitantă asupra centrilor medulari, stimulează peristaltismul intestinal şi secreţiile digestive (gastrică, intestinală, pancreatică, biliară), iar în doze mari poate produce chiar convulsii; şi cheleritrina creşte peristaltismul intestinal; în doze mai mari, toxice, planta determină, şi purgaţii violente, colici şi scaune cu sânge.
Chelidonina este coleretică / colagogă, dar şi analgetică, sedativă şi antispastică la nivel biliar, gastric, intestinal, bronşic, uterin.
Capacitatea de a contracara agresiunile se reflectă în acţiunile antiinfecţioase şi antitumorale; cheleritrina, sanguinarina, chelidonina, coptizina şi protopina sunt antibacteriene; cheleritrina este în plus antivirală şi antifungică, iar sanguinarina este antivirală, dar şi antiinflamatoare; chelidonina şi sanguinarina sunt citostatice de tip colchicinic; pentru efectul antiviral şi citostatic latexul este util, în aplicaţii externe, pentru înlăturarea papiloamelor cutanate (negi, veruci).
Totalul alcaloidic are acţiune coleretică şi colagogă (fiind util în hipotonii biliare — exces de apă), dar şi antispastică (recomandat în colici biliare — exces de aer); planta este folosită în tulburările de motilitate biliară, asociate sau nu cu litiaza biliară.
Este utilă în afecţiuni hepatice (hepatită cronică, ciroză hepatică, în special când se asociază icter), planta fiind hepatoprotectoare şi stimulând funcţia ficatului.
Este folosită în afecţiunile respiratorii, mai ales cu tuse spastică.

Rotungioară

Conţine principii amare (marubină, glecomină), ulei volatil, saponozide, flavonoide, depside, rezine, substanţe grase, colină.

Ca expectorantă, este utilă în afecţiuni respiratorii şi pentru tratamentul simptomatic al tusei.
Fiind antidiareică, este recomandată în tratamentul enterocolitelor, dar şi al diareei funcţionale.
Prin acţiunile stomahică şi amară, este indicată celor cu: hipotonie gastrică, anorexie, hipotonie biliară, colecistopatii funcţionale şi organice (colecistită).
Ca vermifugă, recomandată în parazitoze intestinale.
Este antiinflamatoare prin saponozide, iar un recent identificat acid octadecadienoic hidroxilat pare să activeze adenilat ciclaza plachetară şi să inhibe migrarea celulară.
Diuretică prin flavonoide şi saponozide, este recomandată în litiaza renală şi în retenţia hidrosalină.

Rozmarin

Conţine ulei volatil (predomină cetonele monoterpenice, alături de oxizi etc.); acizi fenolici (acid rosmarinic, cafeic, gentisic, vanilic, siringic, galic), flavonozide, taninuri; principii amare diterpenice, triterpene pentaciclice (betulinol, a– şi b–amirenol, acid ursolic, acid oleanolic etc.); vitamina C, aminoacizi, ceruri; hidrocarburi aciclice şi ciclice, saturate şi nesaturate.

Rozmarinul este adaptogen prin acidul rosmarinic, care (alături de alte ODP–uri) are activitate antioxidantă faţă de radicalii liberi şi peroxizi, combătând procesele de senescenţă — este utilizat în afecţiuni neurologice.
Stimulează circulaţia cerebrală şi microcirculaţia prin acidul rosmarinic.
Este recomandat în vertij şi în migrene.
Are acţiune hepatoprotectoare.
Este cicatrizantă şi epitelizantă prin diosmetină.
Fiind anticatarală, mucolitică şi expectorantă prin cetonele monoterpenice, este folosit în afecţiunile respiratorii.
Antispastic prin flavone, este recomandat în tratamentul simptomatic al tulburărilor digestive.
Diuretic prin flavone şi triterpene, este utilizat pentru afecţiunile articulare (gută, reumatism).
Are acţiune colagogă–coleretică şi hipocolesterolemiantă prin ODP–uri şi flavone.
Cetonele din uleiul volatil pot avea efect neurotoxic.